Printable ModePatriarhi şi profeţi, 67
|
67:1 Cap. 65 - Mărinimia lui David 67:2 După uciderea îngrozitoare a preoţilor Domnului de către Saul, "un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. David a zis lui Abiatar: 'M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea, caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit." 67:3 Urmărit fără încetare de împărat, David nu-şi afla nici un loc de linişte sau de siguranţă. La Cheila, vitejii săi tovarăşi scăpaseră cetatea din mâna filistenilor, dar nici între oamenii pe care-i salvaseră nu erau în siguranţă. De la Cheila s-au retras în pustia Zif. 67:4 În timpul când erau foarte puţine momente liniştite în viaţa lui, David a avut o plăcută surpriză, pricinuită de vizita neaşteptată a lui Ionatan, care aflase de ascunzătoarea lui. Scumpe au fost clipele pe care le-au petrecut împreună aceşti doi prieteni! Ei şi-au povestit diferitele lor experienţe, iar Ionatan i-a întărit inima lui David, spunând: "Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu nu te va ajunge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el foarte bine lucrul acesta". Vorbind despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu faţă de David, fugarul persecutat a fost foarte mult întărit. "Au făcut iarăşi legământ înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă." 67:5 După vizita lui Ionatan, David şi-a întărit sufletul cu imnuri de laudă şi-şi însoţea glasul cu harpa, cântând: 67:6 "La Domnul găsesc scăpare! 67:7 Cum puteţi să-mi spuneţi: 67:8 'Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?' 67:9 Căci iată că cei răi îşi încordează arcul. 67:10 Îşi potrivesc săgeata pe coardă, 67:11 Ca să tragă pe ascuns împotriva celor cu inima curată. 67:12 Şi când se surpă temeliile, 67:13 Ce ar putea să mai facă cel neprihănit? 67:14 Domnul este în Templul Lui cel sfânt, 67:15 Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri, 67:16 Ochii Lui privesc şi pleoapele lui cercetează pe fiii oamenilor. 67:17 Domnul cearcă pe cel neprihănit, 67:18 Dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia" 67:19 (Ps.11,1-5). 67:20 Zifiţii, în ale căror regiuni sălbatice fugise David de la Cheila, i-au trimis vorbă lui Saul, la Ghibea, că ştiu unde se află David şi că vor să-l conducă pe împărat la ascunzătoarea lui. Dar David, care fusese înştiinţat cu privire la uneltirile lor, şi-a schimbat reşedinţa şi a căutat adăpost în munţii dintre Maon şi Marea Moartă. 67:21 Iarăşi a fost înştiinţat Saul: "'Iată că David este în pustia En - Ghedi.' Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s-a dus să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici." David nu avea decât şase sute de oameni, în timp ce Saul îl urmărea cu o oaste de trei mii de oameni. Într-o peşteră singuratică, fiul lui Isai şi oamenii lui aşteptau călăuzire dumnezeiască pentru a şti ce au de făcut. În timp ce Saul înainta prin munţi, s-a retras şi a intrat singur chiar în peştera în care se ascunsese David cu oamenii lui. Văzând lucrul acesta, oamenii lui David stăruiau să-l omoare pe Saul. Împăratul era acum în puterea lor, iar ei considerau că Dumnezeu Însuşi îl dăduse pe duşman în mâinile lor, pentru a-l omorî. David era ispitit să privească lucrurile din acest punct de vedere; dar glasul conştiinţei s-a trezit în el şi a zis: "Nu te atinge de unsul Domnului." 67:22 Oamenii lui David nu erau mulţumiţi să-l lase în pace pe Saul şi i-au amintit comandantului lor cuvintele lui Dumnezeu: "Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea." David s-a ridicat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. Dar conştiinţa l-a chinuit după aceea chiar şi pentru că stricase haina împăratului. 67:23 Saul s-a sculat după aceea şi a ieşit din peşteră ca să-şi continue cercetările când, spre surprinderea sa, un glas îi ajunse la ureche, zicând: "Împărate, domnul meu!" Se întoarse să vadă cine-l chema şi iată că era fiul lui Isai, omul pe care de atâta timp dorea să-l aibă în puterea sa pentru a-l omorî. David se aplecă înaintea lui, recunoscându-l drept comandant al său. Apoi i se adresă lui Saul cu următoarele cuvinte: "David îţi vrea răul? Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele, în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: 'Nu voi pune mâna pe Domnul meu căci este unsul Domnului.' Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici o răutate, nici răzvrătire şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse ca să-mi iei viaţa." 67:24 Când a auzit Saul cuvintele lui David, s-a ruşinat şi a trebuit să recunoască adevărul lor. Inima lui a fost adânc zguduită, recunoscând că a fost cu totul în puterea omului a cărui viaţă o ura. David stătea înaintea lui, conştient de nevinovăţia sa. Înduioşat, Saul exclamă: "'Glasul tău este, fiule David?' Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns." Atunci i-a zis lui David: "Tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău" Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul liniştit? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta. Acum iată, ştiu că tu vei domni şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale.". Şi David a făcut un legământ cu Saul, ca el să se poarte milostiv cu casa lui Saul şi să nu-i şteargă numele când va domni peste Israel. 67:25 După aceea, întrucât David cunoştea purtarea lui Saul din trecut, nu putea să arate multă încredere în asigurările împăratului, nici să nădăjduiască în durabilitatea stării lui de căinţă. De aceea, când Saul s-a întors acasă, David a rămas în întăriturile prăpăstioase ale munţilor. 67:26 Duşmănia pe care o arată faţă de servii lui Dumnezeu aceia care s-au predat puterii lui Satana se transformă uneori într-un simţământ de împăcare şi bunăvoinţă, dar schimbarea aceasta nu se dovedeşte totdeauna a fi dăinuitoare. După ce oameni rău intenţionaţi au spus cuvinte şi au făcut fapte rele împotriva servilor lui Dumnezeu, 67:27 ei sunt uneori impresionaţi de o convingere profundă că au făcut răul. Duhul Domnului se luptă cu ei şi ei îşi umilesc inima înaintea lui Dumnezeu şi înaintea acelora a căror influenţă căutau să o nimicească şi se poate ca ei să-şi schimbe purtarea faţă de aceştia. Dar, îndată ce deschid din nou uşa pentru şoptirile celui rău, vechile îndoieli se trezesc, vechea duşmănie reînvie şi pornesc la aceeaşi lucrare de care se căiseră şi pe care o părăsiseră pentru un moment. Ei vorbesc iarăşi de rău, acuzându-i şi condamnându-i într-un mod aspru tocmai pe aceia cărora li s-au mărturisit cu multă umilinţă. După ce au pornit pe o astfel de cale, Satana se poate folosi de sufletul acestora cu şi mai mare putere decât înainte, pentru că au păcătuit împotriva unei lumini mai mari. 67:28 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns şi l-au îngropat în locuinţa lui, la Rama. Moartea lui Samuel a fost considerată de tot Israelul ca o pierdere ireparabilă. Moartea îl lovise pe un mare şi bun profet, un judecător eminent, iar durerea naţiunii era profundă şi sinceră. Din tinereţe Samuel umblase înaintea lui Israel în curăţie de inimă; cu toate că Saul fusese împăratul recunoscut, Samuel avea o influenţă mai puternică decât a lui, deoarece viaţa sa se deosebea prin sinceritate, ascultare şi devotament. Citim că l-a judecat pe Israel în toate zilele vieţii sale. 67:29 Când făceau comparaţie între purtarea lui Saul şi a lui Samuel, izraeliţii îşi dădeau seama ce greşeală au săvârşit când au dorit un împărat, ca să nu se deosebească de naţiunile înconjurătoare. Mulţi priveau cu îngrijorare la starea poporului care era tot mai mult infectat de nelegiuire şi nereligiozitate. Exemplul conducătorului lor suprem exercita o influenţă cuprinzătoare; pe bună dreptate putea să plângă poporul, pentru că Samuel, profetul Domnului, murise. 67:30 Naţiunea îl pierduse pe întemeietorul şi conducătorul şcolilor sfinte; dar aceasta nu era totul; îl pierduseră pe acela la care oamenii erau obişnuiţi să meargă cu marile lor dureri, acela care continuu mijlocea la Dumnezeu pentru tot ce era mai bine pentru interesele lor. Rugăciunile de mijlocire ale lui Samuel oferiseră un simţământ de siguranţă deoarece "mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit" (Iacov 5,16). Poporul simţea acum că Dumnezeu îl părăseşte. Se părea că împăratul era aproape nebun. Dreptatea era sucită, ordinea era schimbată în haos. 67:31 Chiar în timpul când naţiunea era frământată de lupte interne, când sfatul paşnic şi temător de Dumnezeu al lui Samuel era mai necesar decât oricând, Dumnezeu i-a dat odihnă servului Său înaintat în vârstă. Amare erau gândurile israeliţilor când priveau îndelung la locul acela liniştit unde se odihnea el şi când se gândeau la nebunia pe care o săvârşiseră când l-au lepădat de a mai fi cârmuitor; căci el stătuse într-o legătură atât de strânsă cu Cerul, încât părea că legase întregul Israel de tronul Domnului. Samuel îi învăţase să-L iubească pe Dumnezeu şi să asculte de El; dar acum, când era mort, îşi dădeau seama că fuseseră lăsaţi la bunul plac al unui împărat care se unise cu Satana şi care urma să despartă poporul de Dumnezeu şi de cer. 67:32 David n-a putut să fie prezent la înmormântarea lui Samuel; dar el a simţit durerea atât de adânc şi atât de jalnic, cum numai un fiu sincer poate să simtă pentru tatăl său iubit. El ştia că moartea lui Samuel mai rupsese o legătură care frâna oarecum purtarea lui Saul şi el se simţea şi mai puţin în siguranţă decât pe vremea când trăia profetul. În timp ce atenţia lui Saul era reţinută de doliul pentru moartea lui Samuel, David a folosit ocazia pentru a căuta un loc de adăpost mai sigur şi de aceea s-a mutat în pustia Paran. Aici a alcătuit Psalmii 120 şi 121. În timp ce, în pustietatea aceasta, cugeta la faptul că profetul murise, iar împăratul era duşmanul său, el cânta: 67:33 "Ajutorul îmi vine de la Domnul, Care a făcut cerurile şi pământul. 67:34 Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; 67:35 Cel ce te păzeşte nu va dormita. 67:36 Iată că nu dormitează, nici nu doarme 67:37 Cel ce păzeşte pe Israel. 67:38 Domnul este păzitorul tău. 67:39 Domnul este umbra ta, pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, 67:40 Nici luna noaptea. 67:41 Domnul te va păzi de orice rău, 67:42 Îţi va păzi sufletul. 67:43 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, 67:44 De acum şi până în veac." (Ps.121,2-8). 67:45 În timp ce se aflau în pustia Paran, David şi oamenii lui au apărat de jafurile tâlharilor oile şi boii unui om bogat, cu numele Nabal, care avea acolo domenii întinse. Nabal era un descendent al lui Caleb, dar era un om grosolan şi zgârcit. 67:46 Era pe timpul tunsului oilor, un timp de ospitalitate. David şi oamenii lui erau în mare nevoie de hrană şi, potrivit cu obiceiurile timpului, fiul lui Isai a trimis zece tineri 67:47 la Nabal să-i ureze de bine în numele comandantului lor şi să-i spună astfel în continuare: "Să trăieşti în pace şi pacea să fie în casa ta şi cu tot ce este al tău. Şi acum am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în timpul cât au fost cu noi la Carmel. (Aici nu este vorba de muntele Carmel, ci de o localitate în ţinutul lui Iuda, în apropiere de cetatea Maon). Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete deci trecere tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima." 67:48 David şi oamenii lui fuseseră ca un zid de apărare pentru turmele lui Nabal, şi acum acest om înstărit era rugat să dea ceva din belşugul lui, pentru a acoperi lipsurile acelora care-i făcuseră servicii atât de însemnate. David şi oamenii lui ar fi putut să-şi ia singuri din turmă şi cirezi ce ar fi vrut, dar n-au făcut lucrul acesta. S-au purtat în mod onorabil. Cu toate acestea, bunătatea lor faţă de Nabal a fost zadarnică. Răspunsul pe care i l-a trimis lui David îl caracteriza: "Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?" 67:49 Când tinerii s-au întors cu mâinile goale şi i-au povestit lucrurile acestea, David s-a umplut de indignare. El le-a poruncit oamenilor săi să se pregătească de luptă; căci era hotărât să-l pedepsească pe omul care-i refuzase ceea ce pe bună dreptate i se cuvenea şi care la nedreptate adăuga şi batjocura. Hotărârea aceasta nejudecată era mai mult în conformitate cu caracterul lui Saul decât cu al lui David; dar fiul lui Isai mai avea de învăţat lecţii de răbdare în şcoala suferinţei. 67:50 După ce Nabal i-a trimis de la el pe tinerii lui David, unul dintre slujitori a dat fuga la Abigail, soţia lui Nabal, şi i-a povestit ce se întâmplase. "Iată", a zis el, "David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru şi el s-a purtat rău cu ei. Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid 67:51 zi şi noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă." 67:52 Fără să se mai sfătuiască cu soţul ei sau să-i spună ce are de gând, Abigail a pregătit o mare cantitate de alimente, a poruncit să fie puse pe măgari şi le-a trimis înainte prin slujitori, în timp ce ea însăşi a plecat să-i întâmpine pe oamenii lui David. Ea i-a întâlnit într-un loc retras, de pe coasta dealului. "Când a zărit Abigail pe David, s-a dat repede jos de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: 'Eu sunt vinovată, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.'" Abigail i se adresă lui David cu tot respectul cu care s-ar fi adresat unui împărat încoronat. Nabal strigase batjocoritor: "Cine este David?" Dar Abigail îl numea: "Domnul meu". Prin cuvinte blânde a căutat să liniştească sentimentele lui iritate şi a pledat pe lângă el în favoarea soţului ei. Fără multe vorbe sau mândrie, ci plină de înţelepciune şi iubire faţă de Dumnezeu, Abigail a dovedit puterea devotamentului ei faţă de familie, lămurindu-l pe David că purtarea neprietenoasă a soţului ei nu era o ofensă intenţionată adusă persoanei lui, ci mai mult o simplă izbucnire a nefericitei sale naturi egoiste. 67:53 "Acum, domnul meu, viu este Domnul, şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!" Abigail nu-şi însuşea planul prin care căuta să-l abată pe David de la intenţiile sale, ci a atribuit cinstea şi onoarea lui Dumnezeu. Apoi, le-a oferit oamenilor lui David proviziile bogate ca jertfă de împăcare, stăruind mereu, ca şi cum ea însăşi ar fi fost aceea care ar fi stârnit atât de mult mânia comandantului: 67:54 "Iartă, te rog, vina roabei tale", zicea ea, "căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine." Abigail, indirect, l-a lăsat pe David să înţeleagă ce are de făcut. El trebuia să ducă războaiele Domnului. El nu trebuia să caute să se răzbune din cauza unor ofense personale, chiar dacă era urmărit ca trădător. Ea continuă: 67:55 "Dacă se va ridica cineva ca să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău; "Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai mare peste Israel, atunci nu va mai avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta" (1 Sam.25,29-31). 67:56 Cuvintele acestea nu puteau veni decât de pe buzele cuiva care le primise din înţelepciunea venită de sus. Evlavia Abigailei se arăta, ca şi parfumul unei flori, cu totul inconştient, pe trăsăturile feţei ei, în cuvintele şi în purtarea ei. Duhul Fiului lui Dumnezeu sălăşluia în inima ei. Vorbirea ei dreasă cu har, plină de amabilitate şi pace, răspândea o influenţă cerească. David a fost cuprins de sentimente mai bune şi s-a cutremurat, gândindu-se la urmările pe care le-ar fi putut avea planurile lui nechibzuite. "Ferice de cei împăciuitori căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!" (Matei 5,9). O, de ar fi cât mai mulţi ca femeia aceasta israelită, care a domolit sentimentele iritate, a evitat porniri nechibzuite şi, prin cuvinte liniştite şi potrivite, a împiedicat săvârşirea unor mari rele. 67:57 O viaţă creştină sfinţită răspândeşte totdeauna lumină, mângâiere şi pace. Ea este caracterizată prin curăţie, tact, simplitate şi utilitate. Este stăpânită de iubirea aceea dezinteresată care sfinţeşte influenţa. Este plină de Hristos şi lasă o influenţă luminoasă în orice loc pe unde ar merge cel care o posedă. Abigail a fost un înţelept dojenitor şi sfătuitor. Izbucnirea de mânie a lui David a fost nimicită de puterea influenţei şi raţionamentului ei. El a fost convins că nu procedase cu înţelepciune şi că îşi pierduse stăpânirea de sine. 67:58 A primit mustrarea cu inima umilită, după cum propriile-i cuvinte mărturiseau: "Lovească-mă cel neprihănit, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu" (Ps.141,5). El a mulţumit şi a rostit binecuvântări pentru că ea l-a sfătuit după dreptate. Sunt mulţi care, atunci când sunt mustraţi, consideră ca vrednic de laudă faptul că primesc mustrarea fără să se supere; dar cât de puţini sunt aceia care primesc mustrarea cu inimă recunoscătoare şi îi binecuvântează pe aceia care caută să-i ferească de purtări rele! 67:59 Când s-a întors acasă, Abigail l-a găsit pe Nabal şi pe oaspeţii lui în bucuria unei mari petreceri care-i adusese într-o stare de beţie. 67:60 Doar a doua zi i-a povestit soţului ei ce se întâmplase cu prilejul întâlnirii ei cu David. Nabal avea o inimă laşă; şi, atunci când şi-a dat seama cât de aproape îl adusese nebunia lui de moarte, arăta ca lovit de paralizie. De teamă că David tot va căuta să-şi satisfacă setea de răzbunare, a fost apucat de groază şi a căzut într-o stare de inconştienţă. După zece zile a murit. Viaţa pe care i-o dăduse Domnul fusese numai un blestem pentru lume. În mijlocul veseliei şi semeţiei sale, Dumnezeu îi spusese ca şi bogatului din pildă: "Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul înapoi" (Luca 12,20). 67:61 Mai târziu, David a luat-o pe Abigail de soţie. El era deja căsătorit cu o femeie, dar morala naţiunilor din vremea sa i-a întunecat mintea şi i-a influenţat purtarea. Chiar oameni mari şi buni au greşit, urmând obiceiurile lumii. Rezultatele nenorocite ale faptului că a luat mai multe soţii s-au făcut simţite în toată viaţa lui David. 67:62 După moartea lui Samuel, David a fost lăsat în pace câteva luni. S-a înapoiat din nou în pustia zifiţilor; dar, trăgând nădejde că vor câştiga bunăvoinţa împăratului, vrăjmaşii aceştia i-au destăinuit lui Saul ascunzătoarea lui David. Vestea aceasta a trezit din nou demonul patimii care dormitase în inima lui Saul. Din nou şi-a adunat ostaşii şi a pornit împreună cu ei pentru a-l urmări pe David. Dar spionii prieteni i-au adus fiului lui Isai vestea că Saul este din nou pe urmele lui; cu un mic număr de oameni dintre cei ai lui, David s-a sculat pentru a cerceta locul unde se afla inamicul. Era noapte când, în înaintarea lor precaută, s-au lovit de tabără şi au văzut înaintea lor corturile împăratului şi ale însoţitorilor lui. Ei au rămas neobservaţi deoarece tabăra era cufundată în somn. David i-a invitat pe prietenii săi să aibă îndrăzneala de a merge cu el chiar în mijlocul vrăjmaşilor săi. Ca răspuns la întrebarea: "Cine vrea să se pogoare cu mine în tabăra lui Saul?", Abişai a răspuns: "Eu mă voi pogorî cu tine." 67:63 Ascunşi de umbrele întunecoase ale dealurilor, David şi însoţitorul său au pătruns în tabăra vrăjmaşului. Tot căutând să se asigure de numărul exact al vrăjmaşilor, l-au descoperit pe Saul care dormea; suliţa era înfiptă în pământ şi un ulcior de apă se afla la capul lui. Lângă el era culcat Abner, căpetenia oştirii lui, şi de jur împrejur erau culcaţi soldaţii care dormeau un somn adânc. Abişai a ridicat suliţa şi i-a spus lui David: "Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă te rog 67:64 să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta." El aştepta permisiunea, dar a auzit şoaptele: "'Nu-l omorî! Căci cine ar putea să pună mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit? "Viu este Domnul că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într-un câmp de bătaie şi va pieri. Să mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătâiul lui, cu ulciorul cu apă şi să plecăm.' David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s-a sculat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc." Cât de uşor poate Domnul să-l facă slab chiar şi pe cel mai tare, să îndepărteze prudenţa chiar şi a celui mai înţelept şi să nimicească priceperea celui mai veghetor! 67:65 Când David a ajuns la o depărtare destul de mare de tabără, pentru a fi în afara pericolului, s-a urcat pe un vârf de munte şi a strigat poporului şi lui Abner: "'Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împăratul, stăpânul tău? Ce ai făcut nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul cu apă de la căpătâiul lui.' Saul a recunoscut glasul lui David şi a zis: 'Glasul tău este, fiul meu David?' Şi David a răspuns: 'Glasul meu împărate, domnul meu!' Şi a zis: 'Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul tău? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat? Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său.'" Şi din nou mărturisi împăratul: "Am păcătuit, întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşeală." David a răspuns: "Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia." Cu toate că Saul făgăduise: "Nu-ţi voi mai face rău", totuşi David nu s-a dus să i se predea. 67:66 Faptul că David îi cruţase pentru a doua oară viaţa, a făcut o impresie şi mai profundă asupra inimii lui Saul şi l-a determinat la o mărturisire şi mai umilă a greşelilor sale. 67:67 Era uimit şi umilit de o astfel de manifestare de bunăvoinţă. La despărţirea lui de David, Saul a strigat: "Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui!" Dar fiul lui Isai nu avea nici o nădejde că împăratul va rămâne mult timp în această stare de spirit. 67:68 David se îndoia de o împăcare cu Saul. I se părea inevitabil ca în cele din urmă să cadă pradă răutăţii împăratului şi se hotărî din nou să caute adăpost în ţinutul filistenilor. Cu cei şase sute de oameni de sub comanda sa, a trecut la Achiş, împăratul din Gat. 67:69 David, fără sfat de la Domnul, a tras concluzia că Saul îşi va îndeplini cu siguranţă planurile ucigaşe. Chiar şi atunci când Saul îl urmărea şi căuta să-l nimicească, Domnul intervenise pentru a-i asigura lui David împărăţia. Se poate ca oamenii să nu înţeleagă căile lui Dumnezeu şi, privind numai la înfăţişare, ei consideră necazurile şi încercările pe care Dumnezeu le îngăduie drept lucruri care sunt împotriva lor şi urmăresc nimicirea lor. La fel şi David privea la cele văzute, şi nu la făgăduinţele lui Dumnezeu. Se îndoia că va mai ajunge vreodată la tron. Încercările îndelungate îi obosiseră credinţa şi-i istoviseră răbdarea. 67:70 Domnul nu-l trimitea pe David la filisteni pentru a căuta adăpost la cei mai înverşunaţi duşmani ai lui Israel. Tocmai naţiunea aceasta trebuia, în cele din urmă, să fie considerată ca cel mai rău vrăjmaş al lui şi totuşi el alergase acolo pentru a afla ajutor la vreme de nevoie. După ce îşi pierduse încrederea în Saul şi în cei care îi slujeau, s-a încrezut în mila vrăjmaşilor poporului său. David era un comandant viteaz şi se dovedise un războinic înţelept şi biruitor; dar, când a trecut la filisteni, el a lucrat direct împotriva propriilor interese. Domnul îi poruncise să-şi aşeze stindardul în ţara lui Iuda; dar lipsa de credinţă l-a determinat să părăsească locul unde îl aşezase datoria. 67:71 Dumnezeu a fost dezonorat de lipsa de credinţă a lui David. Filistenii se temuseră de David mai mult decât se temeau de Saul şi oştirea lui; şi, prin faptul că s-a aşezat sub protecţia filistenilor, David le-a trădat acestora slăbiciunea propriului său popor. În felul acesta, el îi încuraja pe aceşti duşmani neobosiţi să apese asupra lui Israel. David fusese uns ca să-l apere pe poporul lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu dorea ca servii Săi să-i încurajeze pe 67:72 nelegiuiţi, trădând slăbiciunile poporului Său, sau să le dea impresia că nu L-ar interesa bunul mers al acestuia. În afară de aceasta, David a trezit în fraţii săi impresia că trecuse la păgâni pentru a sluji dumnezeilor lor. Prin acest procedeu, a dat ocazia ca motivele lui să fie greşit interpretate şi mulţi au fost determinaţi să aibă prejudecăţi în privinţa lui. El a fost călăuzit să facă exact ce dorea Satana, deoarece, atunci când a căutat adăpost la filisteni, a adus o mare bucurie în rândurile vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ai poporului Său. David nu a renunţat să I se închine lui Dumnezeu şi nici nu a încetat să fie devotat cauzei Lui; dar şi-a sacrificat încrederea în El în ceea ce priveşte siguranţa personală şi, în felul acesta a întinat caracterul sincer şi credincios pe care Dumnezeu îl cere de la servii săi. 67:73 David a fost primit cordial de împăratul filistenilor. Căldura cu care a fost salutat se datora în parte faptului că împăratul îl admira şi în parte faptului că vanitatea lui era flatată, văzând un evreu care îi căuta protecţia. Pe moşiile lui Achiş, David era la adăpost de trădare. El îşi adusese familia, gospodăria şi bunurile şi tot aşa făcuseră şi oamenii săi; după toate aparenţele, el venise să se stabilească definitiv în ţara filistenilor. Toate acestea îl linguşeau pe Achiş şi el făgădui să-i apere pe izraeliţii fugari. 67:74 La cererea lui David de a i se da o locuinţă la ţară, departe de cetatea împărătească, împăratul i-a dat bucuros cetatea Ţiclag ca domeniu al său. David şi-a dat seama că ar fi fost primejdios pentru el şi pentru oamenii săi să fie sub influenţa închinătorilor la idoli. Într-o cetate cu totul separată, care le fusese dată cu totul lor, puteau să se închine lui Dumnezeu cu mai multă libertate decât dacă ar fi rămas în Gat, unde obiceiurile păgâneşti s-ar fi dovedit numai un izvor de rele şi de tulburări. 67:75 Pe când locuia în această cetate izolată, David a luptat cu gheşuriţii şi Amaleciţii, dar nu a lăsat pe nici unul dintre ei cu viaţă, pentru a aduce vestea la Gat. Când se înapoia de la luptă, îl lăsa pe Achiş să înţeleagă că se luptase cu cei din propria sa naţiune, cu oamenii din Iuda. Prin prefăcătoria aceasta, el era mijlocul de întărire a mâinii filistenilor, deoarece împăratul zicea: "S-a făcut urât poporului său Israel, şi el va rămâne în slujba mea pe vecie". David ştia că este voia lui Dumnezeu ca triburile acelea păgâne să fie cu totul nimicite şi mai ştia că el este rânduit pentru a face această lucrare; dar nu umbla în sfatul Domnului când practica înşelăciunea. 67:76 "Pe vremea aceea filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: 'Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.'" David nu avea intenţia de a ridica mâna sa împotriva poporului său; dar nu era lămurit pe ce drum să apuce, până când împrejurările aveau să-i arate datoria. El i-a răspuns evaziv împăratului şi i-a zis: "Vei vedea ce va face robul tău". Achiş a înţeles cuvintele acestea ca pe o asigurare de sprijin în războiul ce se apropia şi a făgăduit să-i dea multă cinste lui David şi chiar un loc de frunte la curtea filistenilor. 67:77 Dar, deşi credinţa lui se cam abătuse de la făgăduinţele lui Dumnezeu, David tot îşi mai amintea că Samuel îl unsese ca împărat al lui Israel. El şi-a amintit de biruinţele pe care i le dăduse Dumnezeu asupra vrăjmaşilor săi în trecut. El a privit din nou la îndurarea cea mare a lui Dumnezeu, care-l scăpase din mâna lui Saul, şi s-a hotărât să nu trădeze sfânta sa însărcinare. Chiar dacă împăratul lui Israel căutase să-i ia viaţa, el nu dorea ca oastea sa să se unească cu cea a vrăjmaşilor. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: