66:22 Din nou, planul urmăritorului a eşuat. El l-a asigurat pe David că se împăcase cu el; dar acesta avea puţină încredere în pocăinţa împăratului. El a folosit această ocazie ca să scape, pentru ca să nu se schimbe ca mai înainte starea de spirit a împăratului. Inima îi era rănită şi dorea tare mult să se întâlnească încă o dată cu prietenul său Ionatan. Conştient de nevinovăţia sa, l-a căutat pe fiul împăratului şi a făcut cel mai mişcător apel: "Ce am făcut eu?" întrebă el. "Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?" Ionatan credea că tatăl său renunţase la planurile sale şi că nu mai intenţiona să-l omoare pe David. Şi Ionatan îi spuse: "Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic". După minunata manifestare a puterii lui Dumnezeu, Ionatan nu putea crede că tatăl său i-ar mai putea face vreun rău lui David, deoarece aceasta ar fi însemnat o revoltă făţişă împotriva lui Dumnezeu. Dar David nu era convins. În cuvinte pătrunzătoare şi pline de seriozitate, el i-a spus lui Ionatan: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte".