66:11 Dar, cu toate că urmărea fără încetare o ocazie pentru a-l nimici pe David, Saul se temea totuşi de el, întrucât se vedea clar că Domnul este cu el. Caracterul fără vină al lui David trezea mânia împăratului; i se părea că însăşi viaţa şi prezenţa lui David erau o mustrare permanentă, deoarece o comparaţie a propriului său caracter cu al acestuia era în defavoarea sa. Invidia îl făcea pe Saul să se simtă nefericit şi să-i expună primejdiei pe umilii supuşi ai tronului său. Cât rău de nedescris a adus în lumea noastră această trăsătură rea de caracter! În inima lui Saul stăpânea aceeaşi duşmănie care l-a revoltat pe Cain împotriva fratelui său, deoarece faptele lui Abel erau drepte şi Dumnezeu îl onora, în timp ce propriile sale fapte erau nedrepte şi Domnul nu-l putea binecuvânta. Invidia este o fiică a mândriei şi, dacă este adăpostită în inimă, conduce la ură şi sfârşeşte prin răzbunare şi ucidere. Satana îşi dovedea propriul său caracter când stârnea furia lui Saul împotriva aceluia care niciodată nu-i făcuse vreun rău.