65:6 Dumnezeu îl învăţase pe David lecţii de credinţă. După cum fusese educat Moise pentru lucrarea sa, tot astfel l-a pregătit Domnul şi pe fiul lui Isai pentru a deveni conducătorul poporului Său ales. Prin lucrarea de priveghere asupra turmei, el a ajuns să înţeleagă grija pe care Marele Păstor o are pentru oile păşunii Sale. Colinele singuratice şi prăpăstiile sălbatice pe unde pribegea David cu oile sale erau ascunzători ale animalelor de pradă. Nu rareori, din desişurile Iordanului venea leul sau ursul din ascunzătorile lui de pe dealuri, furios de foame, gata ca să atace turmele. După obiceiurile de atunci, David nu era înarmat decât cu praştia şi cu toiagul de păstor; cu toate acestea, de timpuriu a dat dovadă de putere şi curaj în apărarea bunurilor încredinţate lui. În descrierea de mai târziu a acestor întâmplări, el zicea: "Când un leu sau un urs venea să ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram" (1 Sam.17,34.35). Experienţa în lucrurile acestea a pus la încercare inima lui David şi a dezvoltat în el curaj, putere şi credinţă.