65:18 în iniţiativa aceasta plină de îndrăzneală. S-a dat ordin ca tânărul să fie îmbrăcat cu armura personală a împăratului. Coiful greu de aramă a fost pus pe capul lui, iar corpul i-a fost îmbrăcat cu platoşa de metal; la mijloc i-a fost legată sabia împăratului. Echipat astfel, porni la drum, dar curând veni înapoi. Primul gând în inima privitorilor îngrijoraţi a fost că David se hotărâse să nu-şi pună viaţa în primejdie, înfruntând un adversar atât de inegal. Dar lucrul acesta era departe de mintea viteazului tânăr. După ce se înapoie la Saul, ceru învoirea să scoată armura cea grea, zicând: "Nu pot să merg cu armătura aceasta căci nu sunt obişnuit cu ea". Scoase armura împărătească şi, în schimb, luă în mână numai toiagul lui de păstor, traista şi praştia lui simplă. După ce alese cinci pietre netede din pârâu, le aşeză în traistă şi, cu praştia în mână, se apropie de filistean. Uriaşul se înfăţişă plin de dârzenie, aşteptându-se să-l întâmpine pe cel mai tare dintre luptătorii lui Israel. Purtătorul de arme mergea înaintea sa şi înfăţişarea lui era astfel, încât părea că nimic nu-i va putea sta împotrivă. Apropiindu-se de David, văzu doar un tinerel care mai curând putea fi numit un copil. Faţa lui David era rumenă de sănătate, iar trupul lui bine legat, neapărat de platoşă, se prezenta bine; dar între silueta lui tinerească şi trupul voluminos al uriaşului era un contrast izbitor.