English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Patriarhi şi profeţi

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Patriarhi şi profeţi, 63


63:1 Cap. 61 - Lepădarea lui Saul

63:2 Saul nu trecuse cu bine încercarea credinţei şi dezonorase serviciul divin în grelele împrejurări de la Ghilgal. El nu mai putea să-şi îndrepte greşelile, dar Domnul dorea să-i mai ofere o ocazie pentru a învăţa lecţia încrederii necondiţionate în Cuvântul Său şi în ascultarea de poruncile Sale.

63:3 Când a fost mustrat de profet la Ghilgal, Saul nu vedea nimic rău în purtarea sa. Credea, mai degrabă, că fusese tratat nedrept şi a căutat să-şi îndreptăţească purtarea, aducând scuze pentru faptele sale. De atunci, nu s-a mai întâlnit cu profetul. Samuel îl iubea pe Saul ca pe propriul său copil, iar Saul, cu temperamentul său cutezător şi impulsiv, îl venera pe profet; dar nu primea mustrarea lui Samuel şi, de aceea, căuta să fugă cât mai mult din calea lui.

63:4 Dar Domnul l-a trimis pe solul Său la Saul cu o altă solie. Împăratul ar mai fi putut să dovedească prin ascultare credincioşia sa faţă de Dumnezeu şi să arate că e vrednic să stea în fruntea lui Israel. Samuel a venit la împărat şi i-a adus cuvântul Domnului. Pentru ca împăratul să-şi dea seama de importanţa ascultării de poruncă, Samuel i-a spus lămurit că vorbeşte din însărcinarea dumnezeiască, prin aceeaşi autoritate care-l chemase pe Saul la domnie. Profetul zise: "Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: 'Mi-aduc aminte de ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui, să nu-i cruţi şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile". Amaleciţii fuseseră primii care s-au împotrivit israeliţilor în pustie, întâmpinându-i cu război şi, din cauza acestor păcate, cum şi din cauza împotrivirii lor faţă de Dumnezeu şi a josnicei lor închinări la idoli, Domnul rostise prin Moise hotărârea de osândire. Prin inspiraţie dumnezeiască, se înscrisese amintirea cruzimii lor faţă de Israel, împreună cu porunca: "Să

63:5 ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri; să nu uiţi lucrul acesta." (Deut. 25, 19). Executarea acestei porunci fusese amânată timp de patru sute de ani; dar Amaleciţii nu se îndepărtaseră de păcatele lor. Domnul ştia că, dacă ar fi posibil, poporul acesta nelegiuit ar şterge de pe pământ atât pe poporul Său, cât şi închinarea la adevăratul Dumnezeu. Venise acum timpul să se aducă la îndeplinire sentinţa aceasta amânată atât de mult.

63:6 Îndelunga răbdare pe care Dumnezeu o arată faţă de cei răi îi face pe oameni şi mai cutezători în neascultarea lor; dar pedepsirea lor nu este mai puţin hotărâtă şi nici mai puţin înspăimântătoare, chiar dacă este amânată multă vreme. "Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit" (Isaia 28, 21). Pentru Dumnezeul nostru milos, lucrarea de pedepsire este ceva ciudat, nemaiauzit. "Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască" (Ezech.33,11). Domnul este "plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie..., iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat" (Exod 34, 6.7). Chiar dacă nu are plăcere de răzbunare, El va aduce judecata asupra călcătorilor Legii Sale. El este nevoit să facă aceasta pentru a-i scăpa pe locuitorii pământului de o degenerare deplină şi de o pierzare veşnică. Pentru a-i salva pe unii, trebuie să-i nimicească pe cei împietriţi în păcate. "Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie, şi nu lasă nepedepsit pe cel rău" (Naum 1,3). Prin faptele teribile ale dreptăţii, El va demonstra autoritatea Legii Sale desconsiderate. Şi tocmai neplăcerea cu care este executată judecata este o dovadă despre grozăvia păcatului, care cere judecăţile Sale, şi despre asprimea pedepsei care îl aşteaptă pe păcătos.

63:7 Dar în timp ce aplica dreptatea, Dumnezeu Se gândea şi la milă. Trebuia ca Amaleciţii să fie nimiciţi, în timp ce cheniţii, care locuiau în mijlocul lor, trebuia să fie cruţaţi. Cu toate că oamenii aceştia nu erau cu totul străini de idolatrie, erau totuşi adoratori ai lui Dumnezeu şi prietenoşi cu izraeliţii. Din seminţia aceasta se trăgea cumnatul lui Moise, Hobab, care îi însoţise pe izraeliţi în peregrinajul lor prin pustie şi care le făcuse servicii preţioase prin cunoaşterea ţinutului.

63:8 De la înfrângerea filistenilor la Micmaş, Saul a făcut război cu moabiţii, amoniţii şi edomiţii, amaleciţii şi filistenii şi, pretutindeni

63:9 unde se îndrepta, braţul lui câştiga noi biruinţe. Îndată ce a primit însărcinarea cu privire la amaleciţi, a declarat război. La autoritatea sa se adăuga şi aceea a profetului; fiind chemaţi la război, oamenii lui Israel s-au adunat sub steagurile sale. Expediţia aceasta războinică nu trebuia să fie făcută pentru îmbogăţire; izraeliţii nu trebuia să-şi însuşească nici onoarea biruinţei, nici prada. Ei trebuia să intre în război numai ca un act de ascultare faţă de Dumnezeu, cu scopul de a le aplica amaleciţilor pedeapsa Lui. Dumnezeu dorea ca toate naţiunile să vadă soarta acestui popor care se împotrivise domniei Lui şi totodată să vadă că sunt nimiciţi chiar de poporul acela pe care-l dispreţuiseră.

63:10 "Saul a bătut pe Amalec, de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului. A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l prin ascuţişul săbiei. Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag, şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă".

63:11 Biruinţa aceasta asupra amaleciţilor a fost cea mai strălucită din câte câştigase Saul şi a slujit ca să-i stârnească mândria inimii - aceasta era cea mai mare primejdie a lui. Porunca divină, care îl osândea pe vrăjmaş la nimicire deplină, a fost îndeplinită numai în parte. Dornic de a-şi slăvi întoarcerea sa biruitoare cu prezenţa unui prizonier împărătesc, Saul se încumetă să urmeze exemplul neamurilor înconjurătoare şi, deci, îl cruţă pe Agag, crudul şi războinicul împărat al amaleciţilor. Poporul a păstrat cei mai buni boi şi cele mai bune oi şi animalele de povară şi şi-a scuzat păcatul, zicând că păstrase vitele pentru a le aduce ca jertfă Domnului. Intenţia era totuşi de a folosi aceste animale prădate doar ca să le înlocuiască pe ale lor.

63:12 Saul fusese pus acum la proba finală. Îngâmfata lui nesocotire a voinţei lui Dumnezeu, prin care era hotărât să domnească independent, dovedea că nu i se putea încredinţa puterea împărătească; el nu putea fi un locţiitor al Domnului. În timp ce Saul şi oastea lui se întorceau plini de bucuria biruinţei, acasă la Samuel, profetul, domnea cea mai mare îngrijorare. El primise de la Domnul o solie care condamna purtarea

63:13 regelui: "Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele". Profetul a fost adânc îndurerat de purtarea împăratului răzvrătit şi a plâns şi s-a rugat toată noaptea, nădăjduind că va fi retrasă sentinţa îngrozitoare.

63:14 Părerea de rău a lui Dumnezeu nu este ca a omului. "Cel ce este tăria lui Israel nu minte, şi nu Se căieşte, căci nu este un om, ca să-I pară rău" (1 Sam. 15,29). Părerea de rău a omului cuprinde în sine o schimbare a părerilor, părerea de rău a lui Dumnezeu, dimpotrivă, cuprinde o schimbare de stări şi împrejurări. Omul poate să-şi schimbe raporturile sale cu Dumnezeu prin faptul că împlineşte condiţiile prin care ajunge sub harul lui Dumnezeu sau poate ca, prin umblarea sa să se situeze în afara condiţiilor acestui har; dar Domnul "este acelaşi ieri şi azi şi în veci" (Evrei 13,8). Neascultarea lui Saul a schimbat raporturile sale cu Dumnezeu, dar condiţiile de a fi primit de Dumnezeu au rămas aceleaşi; cerinţele lui Dumnezeu nu s-au schimbat, căci la El nu este schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1,17).

63:15 Cu inima rănită, profetul se ridică a doua zi ca să-l întâmpine pe împăratul pornit pe căi greşite. Samuel nădăjduia că Saul, după o matură chibzuinţă, va ajunge să-şi recunoască păcatul şi că, prin căinţă şi umilinţă, va intra din nou în harul lui Dumnezeu. Dar, după ce s-a făcut primul pas pe calea neascultării, drumul devine uşor. Ajuns prin neascultare într-o stare de decădere, Saul a venit înaintea lui Samuel cu o minciună pe buze. El exclamă: "Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit cuvântul Domnului!"

63:16 Sunetele care izbiră auzul profetului mustrau susţinerea mincinoasă a împăratului neascultător. La întrebarea directă: "Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?", Saul răspunse: "Le-am adus de la amaleciţi pentru că poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelalte le-am nimicit cu desăvârşire". Poporul ascultase de directivele lui Saul; dar pentru ase apăra, el era gata să arunce asupra lor păcatul neascultării sale.

63:17 Solia privitoare la lepădarea lui Saul provoca o durere de negrăit inimii lui Samuel. Solia trebuia să fie rostită în faţa întregii oştiri a lui Israel, când ea era plină de mândrie şi de triumfala cucerire a victoriei pe care o atribuia geniului militar

63:18 al împăratului, deoarece Saul nu unise succesul lui Israel în această bătălie cu Dumnezeu; dar, când a văzut dovada răzvrătirii lui Saul, profetul a fost umplut de indignare, pentru că acela care fusese atât de mult favorizat de Dumnezeu ajunsese să calce porunca Cerului şi să-l ducă pe Israel la păcat. Samuel nu s-a lăsat înşelat de cuvântarea împăratului.

63:19 În durere amestecată cu indignare, el a spus: "Stai şi-ţi voi spune ce mi-a spus Domnul astă-noapte: 'Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?'" El i-a repetat porunca Domnului cu privire la Amalec şi a întrebat care era cauza neascultării împăratului.

63:20 Saul stăruia cu încăpăţânare în îndreptăţirea de sine: "Am ascultat glasul Domnului, şi m-am dus în calea în care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amelec, şi am nimicit cu desăvârşire pe amaleciţi; dar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului Dumnezeului tău, la Ghilgal".

63:21 Prin cuvinte serioase şi solemne, profetul a nimicit adăpostul minciunii şi a rostit sentinţa fără drept de apel: "Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat".

63:22 Când a auzit împăratul cuvintele acestea îngrozitoare, a strigat: "Am păcătuit căci am călcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor şi i-am ascultat glasul". Înspăimântat de acuzaţiile profetului, Saul şi-a recunoscut purtarea pe care mai înainte o tăgăduise cu atâta încăpăţânare; dar stăruia şi mai departe să arunce vina asupra poporului, zicând că păcătuise de teama lui.

63:23 Nu durerea pentru păcat, ci teama de pedeapsă îl determina pe împăratul lui Israel să stăruiască pe lângă Samuel: "Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine ca să mă închin Domnului". Dacă Saul ar fi simţit adevărata căinţă, ar fi făcut o mărturisire publică a greşelilor sale; dar grija lui cea mai mare era să-şi menţină autoritatea şi să-şi păstreze supunerea poporului. El cerea onoarea prezenţei lui Samuel pentru a-şi întări influenţa asupra naţiunii.

63:24 "Nu mă voi întoarce cu tine", răspunse profetul. "Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, şi Domnul te leapădă ca să nu mai fii împărat peste Israel". Când Samuel se întoarse ca să plece, împăratul, într-un acces de groază, îl apucă de manta pentru a-l ţine pe loc, dar mantaua s-a rupt în mâna lui. La aceasta, profetul zise: "Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine".

63:25 Saul era mai neliniştit de despărţirea de Samuel decât de despărţirea de Dumnezeu. El ştia că poporul are mai multă încredere în profet decât în el. Saul şi-a dat seama că, dacă din poruncă dumnezeiască altul va fi uns ca împărat, lui îi va fi cu neputinţă să-şi mai susţină autoritatea. De teama unei revolte neîntârziate, dacă Samuel îl părăsea îndată, Saul l-a rugat pe profet să-l onoreze înaintea bătrânilor şi a poporului, luând parte oficial la un serviciu divin. După porunca lui Dumnezeu, Samuel a ascultat de cererea împăratului pentru ca să nu se dea loc la o răscoală. Dar n-a rămas la serviciul divin decât ca un martor mut.

63:26 Mai era de îndeplinit o faptă aspră şi grozavă a dreptăţii. Samuel trebuia să apere public onoarea lui Dumnezeu şi să mustre purtarea lui Saul. Porunci ca împăratul amaleciţilor să fie adus înaintea lui. Dintre toţi cei care au căzut loviţi de sabia lui Israel, Agag era cel mai vinovat şi cel mai nemilos; omul care îl urâse pe poporul lui Dumnezeu şi căutase să-l ucidă, şi a cărui influenţă susţinuse cel mai mult închinarea la idoli, veni la porunca profetului, închipuindu-şi că trecuse primejdia de moarte. Samuel declară: "După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei". "Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal". După aceea, Samuel s-a întors acasă, la Rama, iar Saul s-a dus la locuinţa lui, în Ghibea. O singură dată s-a mai întâlnit profetul cu împăratul după aceea.

63:27 Când a fost chemat la tron, Saul avea păreri umile despre însuşirile sale şi primea cu bucurie învăţătura. Era lipsit de cunoştinţe şi experienţă şi avea grave defecte de caracter. Dar Domnul i-a dat Duhul Sfânt ca îndrumător şi ajutor şi l-a adus în situaţii în care putea să-şi dezvolte însuşirile necesare pentru a fi un conducător al lui Israel. Dacă ar fi rămas umilit şi ar fi căutat fără încetare să fie condus de înţelepciunea divină, el

63:28 ar fi fost capabil să-şi îndeplinească cu succes şi onoare datoriile înaltei lui chemări. Sub influenţa harului divin, fiecare însuşire bună ar fi crescut, iar defectele şi-ar fi pierdut puterea. Aceasta este lucrarea pe care vrea să o facă Domnul pentru toţi aceia care I se predau Lui. Sunt mulţi cei pe care El îi cheamă în poziţii de răspundere în lucrarea Sa, deoarece au un duh umil şi dispus să înveţe. În providenţa Lui, îi aduce în situaţii în care să înveţe de la El. El vrea să le descopere lipsurile lor de caracter şi tuturor acelora care caută ajutorul Lui le va da putere să-şi îndrepte greşelile.

63:29 Dar Saul, bizuindu-se pe înalta sa poziţie, L-a dezonorat pe Dumnezeu prin necredinţă şi neascultare. Cu toate că fusese umil şi neîngâmfat la începutul chemării sale, succesul l-a făcut încrezător în sine. Chiar prima izbândă din timpul domniei sale îi stârnise mândria inimii, iar aceasta era cea mai mare primejdie a sa. Vitejia şi talentul militar pe care le desfăşurase la eliberarea cetăţii Iabes-Galaad au stârnit entuziasmul întregii naţiuni. Poporul îşi onora împăratul şi uita că el nu era decât unealta prin care lucrase Dumnezeu. Şi, cu toate că la început Saul I-a atribuit lui Dumnezeu onoarea, mai târziu şi-a atribuit sieşi slava. A pierdut din vedere dependenţa lui de Dumnezeu şi în inima lui s-a îndepărtat de Domnul. În felul acesta s-a pregătit calea pentru păcatul încumetării şi pentru nelegiuirea de la Ghilgal. Aceeaşi încredere oarbă în sine l-a făcut să lepede mustrarea lui Samuel. Saul l-a recunoscut pe Samuel ca fiind un profet trimis de Dumnezeu; de aceea ar fi trebuit să primească mustrarea chiar dacă nu putea să vadă că păcătuise. Dacă ar fi fost dispus să-şi recunoască greşelile, această experienţă amară s-ar fi dovedit ca un adăpost pentru viitor.

63:30 Dacă atunci Domnul S-ar fi depărtat pentru totdeauna de la Saul, nu i-ar mai fi vorbit prin profetul Său, încredinţându-i o însărcinare specială, pentru ca să poată îndrepta astfel greşelile trecutului. Când cineva care mărturiseşte a fi copil al lui Dumnezeu devine neglijent în împlinirea voinţei Lui şi, prin aceasta, îi influenţează şi pe alţii să devină nelegiuiţi şi să dispreţuiască poruncile Domnului, mai este totuşi cu putinţă ca greşelile sale să fie transformate în biruinţe, dacă primeşte mustrarea cu adevărată zdrobire de inimă şi se întoarce la Dumnezeu cu umilinţă şi credinţă. Adesea, smerirea înfrângerii se dovedeşte o biruinţă, prin aceea că ne arată cât de puţin capabili suntem să împlinim voia lui Dumnezeu fără ajutorul Lui.

63:31 Când a fugit de mustrarea trimisă prin Duhul cel Sfânt

63:32 al lui Dumnezeu şi a stăruit în încăpăţânata lui îndreptăţire de sine, Saul a lepădat unicul mijloc prin care Dumnezeu putea să lucreze pentru a-l scăpa de el însuşi. El se despărţise de bună voie de Dumnezeu. Nu mai putea să primească ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu până nu se întorcea la El prin mărturisirea păcatului.

63:33 La Ghilgal, Saul dăduse aparenţa unei mari conştiinciozităţi când stătea înaintea oastei lui Israel şi aducea jertfă lui Dumnezeu. Dar evlavia lui nu era adevărată. Un serviciu divin care se îndeplinea în opoziţie directă cu porunca lui Dumnezeu nu servea decât la slăbirea mâinilor lui Saul, aşezându-l în afara ajutorului pe care Dumnezeu era dispus să i-l acorde.

63:34 În expediţia războinică împotriva lui Amalec, Saul credea că făcuse tot ce era important din ce îi poruncise Domnul; dar Domnul nu avea plăcere de o ascultare parţială şi nici nu dorea să treacă cu vederea ceea ce era neglijat dintr-un motiv atât de vizibil. Dumnezeu nu le-a dat oamenilor libertatea să se abată de la cererile Sale. Domnul spusese lui Israel: "Să nu faceţi... fiecare ... ce-i place", ci "păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc" (Deut. 12,8.28). Când ne hotărâm la un anumit fel de purtare, nu trebuie să ne întrebăm dacă ne aduce necaz, ci dacă este în acord cu voinţa lui Dumnezeu. "Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte" (Prov. 14,12).

63:35 "Ascultarea face mai mult decât jertfele". Jertfele, în ele însele, nu aveau nici o valoare înaintea lui Dumnezeu. Ele trebuia să exprime căinţa pentru păcat celui ce jertfea şi credinţa lui în Hristos şi să-l oblige la o viitoare ascultare faţă de Legea lui Dumnezeu. Dar fără pocăinţă, credinţă şi ascultare din inimă, jertfele erau fără valoare. Când, în făţişă călcare a Legii lui Dumnezeu, a plănuit să aducă o jertfă din ceea ce fusese sortit de Dumnezeu nimicirii, Saul şi-a dovedit prin aceasta, în chip lămurit, dispreţul făţiş pentru autoritatea divină. Un astfel de serviciu divin avea să fie o ofensă pentru Cer. Dar câţi se poartă în acelaşi fel, cu toate că au sub ochii lor păcatele lui Saul şi urmările lor! În timp ce refuză să creadă şi să asculte de cerinţele lui Dumnezeu, ei stăruiesc să-I ofere serviciile lor formale de închinare. Dar Duhul lui Dumnezeu nu răspunde la un astfel de serviciu. Indiferent cât de zeloşi ar fi în observarea ceremoniilor religioase, Domnul tot nu-i poate primi dacă ei stăruie mai departe în călcarea conştientă a vreuneia dintre poruncile Lui.

63:36 "Neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi trerafimii". Neascultarea a început cu Satana şi orice neascultare faţă de Dumnezeu vine direct din influenţele satanice. Aceia care se răscoală împotriva cârmuirii divine au încheiat legământ cu marele renegat, iar el îşi va folosi puterea şi viclenia pentru a lua în robie simţurile şi a duce în rătăcire mintea. El va face ca totul să se arate într-o lumină falsă. Ca şi primii noştri părinţi, toţi aceia care se află sub vraja lui seducătoare văd numai marile privilegii pe care le pot câştiga prin neascultare.

63:37 Nu se poate da o dovadă mai lămurită cu privire la puterea înşelătoare a lui Satana, decât faptul că mulţi care se lasă călăuziţi de el în felul acesta se înşeală singuri, crezând că sunt în slujba lui Dumnezeu. Când s-au răzvrătit împotriva autorităţii lui Moise, Core, Datan şi Abiram au crezut că se împotrivesc numai unui conducător omenesc, unui om ca şi ei, şi în cele din urmă credeau că, de fapt, Îi fac un serviciu lui Dumnezeu; dar, lepădând instrumentul ales de Dumnezeu, Îl lepădau pe Hristos şi Îl defăimau pe Duhul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, cărturarii şi bătrânii iudeilor din timpul lui Hristos, care manifestau mult zel pentru onoarea lui Dumnezeu, L-au răstignit pe Fiul Lui. Acelaşi duh domneşte în inima acelora care şi-au propus să-şi urmeze propria voinţă, contrar voinţei lui Dumnezeu.

63:38 Saul avusese dovada cea mai mare că Samuel era călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Faptul că el îndrăznea să desconsidere porunca lui Dumnezeu dată prin profet era contrar cerinţelor raţiunii şi ale unei judecăţi sănătoase. Încumetarea lui fatală trebuie să fie pusă pe seama unei vrăjitorii satanice. Saul manifestase mult zel pentru desfiinţarea idolatriei şi a vrăjitoriei; totuşi, în neascultarea sa faţă de porunca divină, era călăuzit de acelaşi duh al împotrivirii faţă de Dumnezeu şi dominat în fapt de Satana, la fel ca vrăjitorii, iar cu prilejul mustrării sale, el adăugă la răzvrătire şi încăpăţânarea. N-ar fi putut aduce o ofensă mai gravă Duhului lui Dumnezeu, nici dacă s-ar fi unit pe faţă cu idolatrii.

63:39 Este un pas primejdios acela de a desconsidera mustrările şi avertizările Cuvântului lui Dumnezeu sau ale Duhului Sfânt. Ca şi Saul, mulţi se predau ispitei, până ajung să fie orbi faţă de adevăratul caracter al păcatului. Ei se măgulesc cu gândul că au în vedere un scop bun şi că n-au făcut nimic rău, atunci când se abat de la cerinţele lui Dumnezeu. În felul acesta se împotrivesc Duhului harului divin, până când nu mai pot distinge glasul Lui şi sunt lăsaţi pradă ispitelor pe care le-au ales.

63:40 În Saul, Dumnezeul lui Israel alesese un împărat după inima lor, cum spunea Samuel când a fost întărită împărăţia lui Saul la Ghilgal: "Iată dar împăratul pe care l-aţi ales" (1 Sam. 12,13). Plăcut la înfăţişare, având o statură nobilă şi o purtare împărătească, el se potrivea în cele din afară cu ideile lor despre demnitatea imperială; iar vitejia şi talentul lui în conducerea oştirii erau însuşiri pe care ei le apreciau ca fiind cele mai bune pentru a-şi asigura respectul şi onoarea din partea celorlalte naţiuni. Prea puţin îi interesa dacă împăratul lor are însuşirile acelea înalte, singurele care îl făceau capabil să domnească cu dreptate şi nepărtinire. Ei nu doreau pe cineva care să aibă adevărata nobleţe de caracter, care să aibă iubire şi temere de Dumnezeu. Ei nu ceruseră sfat de la Dumnezeu cu privire la însuşirile pe care să le aibă împăratul lor, pentru a apăra caracterul lor deosebit, ca popor al lui Dumnezeu; ei nu căutau calea lui Dumnezeu, ci propria lor cale. De aceea Dumnezeu le-a dat un împărat aşa cum îl doreau, un împărat al cărui caracter era o reflectare a propriului lor caracter. Inima lor nu era supusă Domnului şi nici împăratul lor nu era călăuzit de harul lui Dumnezeu. Sub domnia acestui împărat, trebuia să se facă o experienţă necesară pentru ca ei să vadă greşeala şi să se poată întoarce iarăşi la credincioşia faţă de Dumnezeu.

63:41 Şi, cu toate acestea, după ce i-a încredinţat lui Saul răspunderea împărăţiei, Domnul nu l-a lăsat singur. A lăsat Duhul Sfânt să Se odihnească asupra lui Saul, pentru a-i arăta cât era de slab şi cât de mare nevoie avea de ajutorul divin. Iar dacă Saul s-ar fi încrezut în Dumnezeu, Domnul ar fi fost cu el. Atâta timp cât voinţa lui era stăpânită de voinţa lui Dumnezeu, câtă vreme se lăsa să fie educat de Duhul Lui, Dumnezeu putea să-i încununeze străduinţele cu izbândă. Dar atunci când Saul a ales să lucreze independent de Dumnezeu, Domnul nu mai putea să fie conducătorul lui şi a fost nevoit să-l dea la o parte. Apoi a chemat la tron "un om după inima Lui" (1 Sam. 13,14), nu un om fără defecte de caracter, ci un om care, în loc să se încreadă în sine însuşi, avea să se încreadă în Dumnezeu şi să se lase condus de Duhul Lui; care, atunci când păcătuia, avea să se supună mustrării şi pedepsei.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: