62:6 Filistenii adunaseră la Micmaş o oştire imensă: "treizeci de mii de care, şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării" (1 Sam. 13,5). Când vestea a sosit la Saul şi oştirea lui, la Ghilgal, poporul s-a descurajat, gândindu-se la oastea cea puternică cu care trebuia să se măsoare în luptă. Nu erau pregătiţi să dea piept cu vrăjmaşul şi mulţi erau atât de îngroziţi, încât nu mai îndrăzneau să aştepte să se confrunte cu inamicul. Unii s-au refugiat dincolo de Iordan, în timp ce alţii s-au ascuns prin peşteri, prin gropi şi printre stâncile care erau în mare număr prin locurile acelea. Pe măsură ce se apropia timpul luptei, numărul dezertorilor sporea cu mare iuţeală, iar cei care nu se retrăgeau din rândurile armatei erau cuprinşi de spaimă şi de prevestiri rele.