62:3 Între timp, vecinii lor războinici, filistenii, n-au rămas cu mâinile în sân. După înfrângerea de la Eben-Ezer, tot mai păstraseră în stăpânire câteva dintre cetăţile din munte, în ţinuturile lui Israel, şi acum s-au aşezat chiar în inima ţării. Filistenii erau mult mai dotaţi decât izraeliţii în ce priveşte resursele, armele şi echipamentul. În timpul anilor îndelungaţi ai stăpânirii lor apăsătoare, ei au căutat să-şi întărească puterea, interzicându-le israeliţilor să se ocupe cu fierăria, pentru a nu putea să-şi făurească arme. După încheierea păcii, evreii, când aveau nevoie, încă se mai duceau la garnizoanele filistenilor pentru a li se face lucrări de acest gen. Conduşi de iubirea lor pentru o viaţă tihnită şi de un spirit de laşitate pe care l-au cultivat în timpul lungii lor oprimări, bărbaţii lui Israel au neglijat aproape cu totul să-şi procure unelte de război. Se foloseau arcuri şi praştii de război, pe care izraeliţii şi le puteau face; dar în afară de Saul şi fiul său Ionatan, nu era nici unul între ei care să fi avut o suliţă sau o sabie (1 Sam. 13,22).