62:2 După adunarea de la Ghilgal, Saul a lăsat oastea la vatră, oaste care se strânsese la chemarea lui pentru a-i înfrânge pe amoniţi, şi din care a păstrat numai două mii de oameni care să fie cu el la Micmaş, iar o mie de oameni să rămână cu fiul său Ionatan, la Ghibea. Prin aceasta, a săvârşit o mare greşeală. Oastea lui era plină de curaj şi nădejde din pricina biruinţei de curând câştigate şi, dacă ar fi pornit îndată împotriva altor vrăjmaşi ai lui Israel, s-ar fi dat o lovitură hotărâtoare pentru eliberarea naţiunii.