Printable ModePatriarhi şi profeţi, 62
|
62:1 Cap. 60 - Încumetarea lui Saul 62:2 După adunarea de la Ghilgal, Saul a lăsat oastea la vatră, oaste care se strânsese la chemarea lui pentru a-i înfrânge pe amoniţi, şi din care a păstrat numai două mii de oameni care să fie cu el la Micmaş, iar o mie de oameni să rămână cu fiul său Ionatan, la Ghibea. Prin aceasta, a săvârşit o mare greşeală. Oastea lui era plină de curaj şi nădejde din pricina biruinţei de curând câştigate şi, dacă ar fi pornit îndată împotriva altor vrăjmaşi ai lui Israel, s-ar fi dat o lovitură hotărâtoare pentru eliberarea naţiunii. 62:3 Între timp, vecinii lor războinici, filistenii, n-au rămas cu mâinile în sân. După înfrângerea de la Eben-Ezer, tot mai păstraseră în stăpânire câteva dintre cetăţile din munte, în ţinuturile lui Israel, şi acum s-au aşezat chiar în inima ţării. Filistenii erau mult mai dotaţi decât izraeliţii în ce priveşte resursele, armele şi echipamentul. În timpul anilor îndelungaţi ai stăpânirii lor apăsătoare, ei au căutat să-şi întărească puterea, interzicându-le israeliţilor să se ocupe cu fierăria, pentru a nu putea să-şi făurească arme. După încheierea păcii, evreii, când aveau nevoie, încă se mai duceau la garnizoanele filistenilor pentru a li se face lucrări de acest gen. Conduşi de iubirea lor pentru o viaţă tihnită şi de un spirit de laşitate pe care l-au cultivat în timpul lungii lor oprimări, bărbaţii lui Israel au neglijat aproape cu totul să-şi procure unelte de război. Se foloseau arcuri şi praştii de război, pe care izraeliţii şi le puteau face; dar în afară de Saul şi fiul său Ionatan, nu era nici unul între ei care să fi avut o suliţă sau o sabie (1 Sam. 13,22). 62:4 Doar în al doilea an al domniei lui Saul s-a făcut o încercare de a-i supune pe filisteni. Prima bătălie a fost condusă de Ionatan, fiul împăratului, care a atacat garnizoana lor din Ghibea şi a înfrânt-o. Iritaţi din cauza acestei înfrângeri, filistenii s-au pregătit să 62:5 dea un atac fulgerător contra israeliţilor. Saul a proclamat cu sunet de trâmbiţe războiul în toată ţara, chemându-i pe toţi bărbaţii în stare să poarte armele, inclusiv din triburile de dincolo de Iordan, să se adune la Ghilgal. Chemarea a fost ascultată. 62:6 Filistenii adunaseră la Micmaş o oştire imensă: "treizeci de mii de care, şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării" (1 Sam. 13,5). Când vestea a sosit la Saul şi oştirea lui, la Ghilgal, poporul s-a descurajat, gândindu-se la oastea cea puternică cu care trebuia să se măsoare în luptă. Nu erau pregătiţi să dea piept cu vrăjmaşul şi mulţi erau atât de îngroziţi, încât nu mai îndrăzneau să aştepte să se confrunte cu inamicul. Unii s-au refugiat dincolo de Iordan, în timp ce alţii s-au ascuns prin peşteri, prin gropi şi printre stâncile care erau în mare număr prin locurile acelea. Pe măsură ce se apropia timpul luptei, numărul dezertorilor sporea cu mare iuţeală, iar cei care nu se retrăgeau din rândurile armatei erau cuprinşi de spaimă şi de prevestiri rele. 62:7 La data când fusese uns pentru prima dată ca rege al lui Israel, Saul a primit de la Samuel îndrumări clare despre felul cum să se poarte cu această ocazie. "Să te pogori înaintea mea la Ghilgal", spusese profetul; "şi eu mă voi pogorî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci" (1 Sam. 10,8). 62:8 Saul a aşteptat zi după zi, fără a face totuşi eforturi hotărâte pentru a încuraja poporul şi a-i insufla încredere în Dumnezeu. Înainte de a fi trecut pe deplin timpul hotărât de profet, el a ajuns nerăbdător din cauza întârzierii, lăsându-se pradă descurajării pe care o aduceau împrejurările grele în care se afla. În loc să pregătească poporul în chip conştiincios pentru serviciul divin pe care urma să-l săvârşească Samuel, Saul s-a lăsat pradă necredinţei şi presimţirilor îngrijorătoare. Înfăţişarea înaintea lui Dumnezeu şi căutarea Lui prin jertfă era ceva deosebit de solemn şi însemnat şi Dumnezeu cerea ca poporul să-ş cerceteze inima şi să se pocăiască de păcate, pentru ca jertfa să fie bine primită înaintea Lui şi binecuvântarea Sa să-i poată însoţi în străduinţele lor de a-l birui pe vrăjmaş. Dar Saul ajunsese să fie neliniştit şi, în loc să se încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, poporul privea la împăratul pe care-l alesese pentru ca să-l poarte şi să-l conducă. 62:9 Dar Domnul Se îngrijea şi mai departe de ei şi nu i-a lăsat pradă nenorocirii care ar fi dat peste ei dacă braţul omenesc slab ar fi fost unicul lor sprijin. El îi aduse la strâmtorare pentru ca să-şi dea seama ce nebunie este să te încrezi în oameni şi, astfel, să se îndrepte spre El, unicul lor ajutor. Venise timpul ca Saul să fie încercat. El trebuia acum să arate dacă se încrede în Dumnezeu şi aşteaptă răbdător să primească porunci de la El, dovedind că este un bărbat în care Dumnezeu Se poate încrede în zile grele ca într-un conducător al poporului Său, sau dacă se clatină, demonstrând că este nevrednic de răspunderea sfântă pe care o avea. Va asculta oare împăratul pe care l-a ales Israel de Împăratul tuturor împăraţilor? Va îndruma el gândul războinicilor săi descurajaţi spre Acela la care este eliberarea şi puterea veşnică? 62:10 Cu o nerăbdare mereu crescândă, Saul aştepta sosirea lui Samuel şi a pus pe seama lipsei dintre ei a profetului confuzia, descurajarea şi dezertarea oştirii sale. Timpul hotărât a sosit, dar omul lui Dumnezeu nu a venit îndată. Providenţa lui Dumnezeu îl reţinuse pe servul Său. Duhul neliniştit şi nestăpânit al lui Saul n-a mai reuşit să se înfrâneze. Văzând că trebuie făcut ceva, şi pentru a aduce la tăcere temerile poporului, s-a hotărât să convoace o adunare pentru serviciul divin şi să ceară ajutor prin jertfă. Dumnezeu dăduse îndrumări şi numai aceia care fuseseră consacraţi pentru această slujbă aveau voie să aducă jertfe înaintea Lui. Dar Saul porunci: "Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire"; şi, aşa cum se găsea, îmbrăcat cu platoşa şi uneltele de război, se înfăţişă înaintea altarului şi aduse jertfa înaintea lui Dumnezeu. 62:11 "Pe când sfârşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine". Samuel a văzut îndată că Saul procedase contrar ordinelor precise ce i se dăduseră. Domnul a spus prin profetul Său că va descoperi în timpul acela ce trebuia să facă Israel în acea criză. Dacă Saul ar fi îndeplinit condiţiile pe temeiul cărora se făgăduise ajutorul divin, Domnul l-ar fi salvat în chip minunat pe Israel prin micul număr care îi rămăsese credincios împăratului. Dar Saul era aşa de mulţumit de sine însuşi şi de fapta sa, încât l-a întâmpinat pe profet ca unul care ar fi meritat laudă, nu mustrare. 62:12 Înfăţişarea lui Samuel trăda îngrijorarea şi neliniştea; iar la întrebarea lui: "Ce ai făcut?", Saul a adus scuze pentru fapta sa plină de încumetare. El zise: "Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât, şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, mi-am zis: 'Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!' Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot." 62:13 "Samuel a zis lui Saul: 'Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său...' Apoi Samuel s-a sculat şi s-au suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin". 62:14 Sau Israel înceta să mai fie poporul lui Dumnezeu, sau, dacă nu, trebuia ca principiile pe care se întemeiase împărăţia să fie menţinute, iar poporul să fie cârmuit de puterea dumnezeiască. Dacă Israel se preda cu totul lui Dumnezeu, dacă voinţa omenească şi pământească rămâneau în totul supuse voinţei lui Dumnezeu, El era gata să fie şi mai departe Conducătorul lui Israel. Atâta timp cât împăratul şi poporul dovedeau prin purtarea lor că erau supuşi lui Dumnezeu, El putea să fie scutul şi adăpostul lor. Dar în Israel nu putea să se menţină o monarhie care nu recunoştea în totul autoritatea supremă a lui Dumnezeu. 62:15 Dacă în timpul acesta de încercare Saul ar fi manifestat ascultare faţă de poruncile lui Dumnezeu, Domnul Şi-ar fi putut realiza voinţa Sa prin el. Gestul lui greşit arăta însă că el nu era capabil de a fi locţiitorul lui Dumnezeu pentru poporul Lui. El l-ar fi condus pe Israel în rătăcire. Puterea conducătoare nu ar fi fost voinţa lui Dumnezeu, ci voinţa sa. Dacă Saul ar fi fost credincios, împărăţia lui ar fi fost întărită pentru veşnicie; dar, pentru că greşise, planurile lui Dumnezeu urmau să fie realizate printr-un altul. Conducerea lui Israel trebuia să fie încredinţată altcuiva, care să domnească asupra poporului, potrivit cu voinţa Creatorului. 62:16 Noi nu cunoaştem ce interese sunt în joc atunci când Domnul ne pune la încercare. Nu există siguranţă decât în ascultarea cea mai strictă a Cuvântului lui Dumnezeu. Toate făgăduinţele Sale sunt date cu condiţia credinţei şi ascultării, iar acela care nu ascultă 62:17 anulează pentru sine împlinirea binecuvântărilor bogate ale Sfintelor Scripturi. Nu trebuie să urmăm pornirilor noastre sau celor ale oamenilor; trebuie să privim la voinţa descoperită a lui Dumnezeu şi să umblăm aşa cum spun poruncile Lui precise, indiferent de situaţiile din jurul nostru. Dumnezeu va avea grijă de urmări; prin credincioşia faţă de Cuvântul Lui, putem mărturisi înaintea îngerilor şi oamenilor, în timpuri de ispită, că Domnul ne poate folosi în împrejurările grele ale vieţii pentru a îndeplini voinţa Lui, pentru a proslăvi Numele Lui şi a fi o binecuvântare pentru poporul Lui. 62:18 Saul căzuse în dizgraţia lui Dumnezeu şi, cu toate acestea, nu era dispus să-şi umilească inima în pocăinţă. Ceea ce îi lipsea din adevărata evlavie căuta să înlocuiască prin râvnă pentru formele religiei. Saul nu era în necunoştinţă despre înfrângerea lui Israel când chivotul lui Dumnezeu fusese adus în tabără de Hofni şi Fineas, dar cu toate acestea se hotărî să trimită după chivotul sfânt şi preoţii care-l aveau în grijă. 62:19 Dacă prin mijlocul acesta putea să-i insufle poporului încredere, el spera să poată să-şi adune din nou oastea risipită şi să dea bătălia cu filistenii. Dorea să se scutească de prezenţa şi sprijinul lui Samuel şi să scape în felul acesta de mustrările şi reproşurile lui nedorite. 62:20 Lui Saul îi fusese dat Duhul Sfânt pentru a-i lumina mintea şi a-i îmblânzi inima. El primise prin profetul lui Dumnezeu instrucţiuni şi mustrări clare. Şi, cu toate acestea, cât de mare era abaterea lui! Istoria vieţii primului împărat al lui Israel ne înfăţişează exemplul dureros al puterii deprinderilor rele cultivate în tinereţe. Saul nu-L iubise pe Dumnezeu şi nu se temuse de El în tinereţea sa, iar duhul acela furtunos, pe care nu-l deprinsese din tinereţe cu supunerea, era totdeauna gata să se revolte împotriva autorităţii divine. Aceia care în tinereţe dovedesc un respect sfânt faţă de voinţa lui Dumnezeu şi îşi îndeplinesc cu credincioşie datoriile în locurile lor din viaţă vor fi pregătiţi pentru răspunderi mai mari în viaţa de mai târziu. Dar nu se poate ca oamenii să abuzeze ani de zile de puterile pe care Dumnezeu li le dă şi apoi, când vor să se schimbe, să găsească aceste puteri proaspete şi la îndemână pentru a porni pe o cale cu totul opusă. 62:21 Străduinţele lui Saul de a îmbărbăta poporul s-au dovedit fără efect. Când a văzut că oastea se redusese la şase sute de oameni, a părăsit localitatea Ghilgal şi s-a retras în cetatea Ghibea, care fusese de curând luată de la filisteni. Această întăritură se afla pe partea de miazăzi a unei văi de câţiva kilometri - o trecătoare adâncă şi prăpăstioasă, la miazănoapte de Ierusalim. Pe partea de miazănoapte a aceleiaşi văi, la Micmaş, tăbărâse oastea filistenilor, în timp ce diferite cete de ostaşi cutreierau prin toate părţile după jaf. 62:22 În felul acesta, Dumnezeu lăsase lucrurile să ajungă la o stare de criză, pentru ca să poată mustra abaterile lui Saul şi să poată da o lecţie poporului, o lecţie de umilinţă şi de credinţă. Din cauza păcatului lui Saul în încumetarea sa de a aduce jertfă, Domnul nu avea să-i dea onoarea de a-i birui pe filisteni. Ionatan, fiul împăratului, un bărbat care se temea de Domnul, a fost ales ca instrument pentru a-l elibera pe Israel. Călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, el i-a făcut purtătorului armelor sale propunerea ca ei să atace tabăra inamicului pe neaşteptate. El a zis: "Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvirea printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr" (1Sam. 14,6). 62:23 Purtătorul armelor, care era şi el un bărbat al credinţei şi rugăciunii, a fost de acord cu planul şi ei s-au îndepărtat împreună de tabără, pe furiş, pentru ca nimeni să nu le stea împotrivă. După ce au înălţat rugăciuni călduroase Dumnezeului părinţilor lor, s-au înţeles asupra unui semn după care trebuia să ştie ce au de făcut mai departe. Şi, după ce au coborât în prăpastia care despărţea cele două oştiri, şi-au urmat drumul mai departe, în tăcere, la adăpostul coastei stâncoase şi în parte ascunşi prin trecătoare şi prin colţurile de stâncă ale văii. Când s-au apropiat de întăriturile filistenilor, au fost văzuţi de vrăjmaşii lor care au spus în batjocură: "Iată că evreii ies din găurile lor în care s-au ascuns" şi au fost chemaţi sus la ei: "Suiţi-vă la noi ca să vă arătăm ceva" - cuvinte care doreau să spună că îi vor pedepsi pe cei doi izraeliţi pentru îndrăzneala lor. Chemarea aceasta era semnul pe care Ionatan şi solul său îl doreau, potrivit cu înţelegerea lor, ca dovadă că Domnul îi sprijineşte în acţiunea lor. Retrăgându-se din văzul filistenilor şi luând drumul ascuns şi greu, ostaşii au ajuns pe vârful unei stânci considerate de necucerit şi care nu prea era supravegheată. În felul acesta, ei au pătruns în tabăra vrăjmaşului, omorându-i pe străjerii care, copleşiţi de uimire şi de teamă, n-au opus nici o rezistenţă. 62:24 Îngeri din cer îi protejau pe Ionatan şi pe însoţitorul său, îngeri luptau alături de ei şi filistenii au căzut înaintea lor. Pământul se zguduia, ca şi cum s-ar fi apropiat o mare mulţime de călăreţi şi de care. Ionatan a recunoscut semnele ajutorului divin şi chiar filistenii au recunoscut că Dumnezeu lucrează la eliberarea lui Israel. O mare groază s-a abătut asupra oştirii de pe podiş şi din garnizoană. În zăpăceala lor, socotindu-i vrăjmaşi pe propriii lor ostaşi, filistenii au început să se omoare unii pe alţii. 62:25 Curând, zgomotul luptei a ajuns până în tabăra lui Israel. Străjerii împăratului au dat de veste că în tabăra filistenilor domneşte o mare confuzie şi că numărul lor scade. Şi, cu toate acestea, nu se ştia că cineva din oastea evreilor părăsise tabăra. Făcându-se numărătoarea, s-a văzut că nu lipsea nimeni, afară de Ionatan şi purtătorul armelor sale. Însă, când a văzut că filistenii luptă împotriva unei puteri care le stătea împotrivă, Saul scoase oastea la atac, pentru a lupta şi ei. Evreii care trecuseră la inamici s-au întors acum împotriva lor; au mai ieşit mulţi şi din ascunzători, iar filistenii, deplin zdrobiţi, au luat-o la fugă, oastea lui Saul făcând un măcel îngrozitor între cei ce fugeau. 62:26 Hotărât să-şi folosească în cea mai mare măsură avantajele, împăratul, pripit, le interzisese ostaşilor săi de a mânca toată ziua aceea, poruncă pe care a întărit-o printr-un jurământ solemn: "Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!" Biruinţa era deja câştigată, fără ca Saul să fi ştiut de aşa ceva sau să fi ajutat cu ceva; dar el nădăjduia să iasă în evidenţă prin deplina nimicire a oştirii înfrânte. Ordinul de a nu mânca a pornit dintr-o ambiţie egoistă şi dovedea că nu-l preocupau nevoile poporului, dacă acestea veneau în conflict cu dorinţa lui de înălţare de sine. Faptul că Saul a întărit interzicerea aceasta printr-un jurământ solemn dovedeşte că el era şi pripit, şi profan. Chiar cuvintele blestemului dovedesc că Saul avea zel pentru sine, şi nu pentru onoarea lui Dumnezeu. El nu spunea că intenţia lui era ca "Domnul să Se răzbune pe vrăjmaşii Săi", ci "eu să mă răzbun pe vrăjmaşii mei". 62:27 Interdicţia a avut ca urmare faptul că poporul a fost condus la călcarea poruncii lui Dumnezeu. Luptaseră toată ziua şi erau istoviţi din lipsa hranei; şi, îndată ce au trecut orele de înfrânare, s-au aruncat asupra prăzii, mâncând carnea cu sânge, călcând în felul acesta porunca ce interzicea să se mănânce cu sânge. 62:28 În timpul luptei din ziua aceea, Ionatan, care nu ştia de porunca tatălui său, o călcase fără să vrea, mâncând dintr-un fagure de miere, pe când trecea printr-o pădure. Seara, Saul a aflat de întâmplarea aceasta. El declarase că, cine va călca porunca sa va fi pedepsit cu moartea; şi, cu toate că Ionatan nu se făcuse vinovat de un păcat săvârşit cu voia, cu toate că Dumnezeu îi salvase viaţa în chip minunat şi prin el înfăptuise eliberarea, totuşi, împăratul declară că sentinţa trebuie să fie executată. Cruţarea vieţii fiului său ar fi însemnat 62:29 din partea lui Saul o recunoaştere a faptului că păcătuise când făcuse un jurământ pripit. Lucrul acesta ar fi fost umilitor pentru mândria sa. "Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea", a sunat sentinţa înspăimântătoare, "dacă nu vei muri, Ionatane!" 62:30 Saul nu putea să pună pe seama sa onoarea biruinţei, dar nădăjduia să fie onorat pentru râvna dovedită în păstrarea sfinţeniei jurământului său. Chiar dacă însuşi fiul său trebuia să moară, el dorea să-i sperie pe supuşii săi menţinând cu orice preţ autoritatea împărătească. Doar cu puţin timp înainte, Saul se încumetase la Ghilgal, contrar poruncii lui Dumnezeu, să facă slujba de preot. Fiind mustrat de Samuel, se îndreptăţise cu încăpăţânare. Iar acum, când porunca sa fusese călcată fără să fi fost cunoscută, împăratul şi tatăl îl condamnă pe fiul său la moarte. 62:31 Poporul nu s-a grăbit să împlinească sentinţa. Ridicându-se împotriva mâniei împăratului, ei au zis: "Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta". Mândrul conducător n-a îndrăznit să dispreţuiască o astfel de unanimitate şi viaţa lui Ionatan a fost cruţată. 62:32 Saul nu putea să se elibereze de simţământul că fiul său era mai iubit decât el atât de popor, cât şi de Dumnezeu. Eliberarea lui Ionatan era o aspră mustrare a grabei şi lipsei de chibzuinţă a împăratului. Îi stăruia în inimă presimţirea că blestemele se vor întoarce asupra propriului său cap. N-a mai continuat războiul cu filistenii, ci s-a întors prost dispus şi nemulţumit. 62:33 Aceia care îşi scuză şi îşi îndreptăţesc păcatul sunt adesea cei dintâi care îl mustră şi-l condamnă la alţii. Ca şi Saul, mulţi îşi atrag dizgraţia lui Dumnezeu, dar leapădă sfatul şi dispreţuiesc mustrarea. Chiar şi atunci când sunt convinşi că Domnul nu este cu ei, refuză să vadă în ei înşişi cauza necazurilor lor. Ei cultivă un duh de mândrie şi de laudă de sine, în timp ce se dedau la judecăţi crude şi mustrări severe la adresa altora care sunt mai buni decât ei. Ar fi bine dacă aceşti oameni, care fac pe judecătorii, ar cugeta la următoarele cuvinte ale Domnului Hristos: "Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura" (Matei 7,2). 62:34 Aceia care caută să se înalţe pe ei înşişi vor fi aduşi adesea în situaţii, în care să se dovedească adevăratul lor caracter. Aşa cum 62:35 a fost cazul lui Saul: propria lui purtare a convins poporul că faima imperială şi onoarea regească îi erau mai scumpe decât dreptatea, bunătatea şi îndurarea. În felul acesta, izraeliţii şi-au dat seama cât de mult au greşit când au lepădat conducerea pe care le-o dăduse Dumnezeu. Ei l-au schimbat pe profetul evlavios, ale cărui rugăciuni le aduceau binecuvântarea, pe un împărat care, în zelul său orb, invoca blestemul asupra lor. 62:36 Dacă nu s-ar fi interpus bărbaţii lui Israel, eliberatorul lor ar fi fost omorât din porunca împăratului. Cu câtă îndoială trebuie să fi urmat poporul acela conducerea lui Saul! Cât de amar trebuie să fi fost gândul că el fusese aşezat pe tron chiar prin intervenţia lor! Domnul are îndelungă răbdare cu rătăcirea oamenilor şi le oferă prilejul tuturor să-şi vadă păcatele şi să se lase de ele; dar, deşi uneori s-ar părea că îngăduie ca aceia care dispreţuiesc voia Sa şi refuză avertismentele Lui să prospere, cu siguranţă că, la timpul potrivit, El va dovedi nebunia lor. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: