61:42 Rapida hotărâre şi vitejia lui Saul, ca şi talentul strategic de care a dat dovadă, conducând cu succes o oştire atât de mare, erau însuşiri pe care le ceruse poporul pentru a putea să se compare cu alte naţiuni. Poporul îl salută acum ca împărat, atribuind succesul puterii omeneşti şi uitând în felul acesta că, fără binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu, toate străduinţele ar fi fost zadarnice. În entuziasmul lor, unii au făcut propunerea ca să fie omorâţi toţi aceia care la început au refuzat să recunoască autoritatea lui Saul. Dar împăratul a intervenit zicând: "Nimeni nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel". Aici Saul a dovedit schimbarea ce avusese loc în caracterul lui. În loc de a-şi atribui sieşi onoarea, toată onoarea I-a dat-o lui Dumnezeu. În loc de a dovedi o dorinţă de răzbunare, el a manifestat un duh de îndurare şi de iertare. Aceasta este o dovadă de netăgăduit că harul lui Dumnezeu locuieşte în inimă.