61:2 Conducerea lui Israel se făcea în numele şi prin autoritatea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Moise, a celor şaptezeci de bătrâni, a mai marilor şi a judecătorilor era doar de a aplica legile date de Dumnezeu; ei nu aveau puterea de a da legi naţiunii. Aceasta a fost şi a rămas condiţia existenţei lui Israel, ca naţiune. Veacuri de-a rândul, au fost trimişi de Dumnezeu oameni inspiraţi, pentru a da învăţătură poporului şi a-i arăta cum să păzească legile. Domnul a prevăzut că Israel va cere un împărat, dar n-a consimţit să se schimbe principiile pe care era întemeiat statul. Împăratul trebuia să fie locţiitorul Celui Prea Înalt. Dumnezeu trebuia să fie recunoscut ca fiind Conducătorul naţiunii, iar Legea Lui să fie aplicată ca fiind suprema lege a ţării (vezi Anexa, nota nr.8).