61:19 descoperea stricăciunea ascunsă din inima oamenilor. Sfinţenia Domnului Hristos instiga împotriva Lui cele mai sălbatice pasiuni ale celor făţarnici care doreau să treacă drept evlavioşi. Domnul Hristos n-a venit împodobit cu bogăţiile şi onoarea lumii acesteia, şi, cu toate acestea, faptele pe care le săvârşea arătau că avea o putere mai mare decât a oricărui domn de pe pământ. Iudeii aşteptau ca Mesia să sfărâme jugul apăsătorului; cu toate acestea, ei cultivau păcatele care puseseră jugul acesta pe gâtul lor. Dacă Domnul le-ar fi acoperit păcatele şi le-ar fi lăudat evlavia, L-ar fi ales ca împărat; dar ei nu doreau să sufere neînfricata mustrare a viciilor lor. Ei dispreţuiau acea frumuseţe a caracterului în care domneşte bunătatea, curăţia şi sfinţenia, care nu cunoaşte altă ură decât aceea împotriva păcatului. Aşa a fost totdeauna. Lumina cerului îi condamnă pe toţi aceia care refuză să umble în ea. Când sunt mustraţi prin exemplul acelora care urăsc păcatul, cei făţarnici devin unelte ale lui Satana pentru a-i chinui şi persecuta pe cei credincioşi. "Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi" (1 Tim. 3,12).