59:47 Tremurând de teamă şi nădejde, izraeliţii au stat acolo într-un respect tăcut. Văzând înfrângerea vrăjmaşilor lor, au ştiut că Dumnezeu primise pocăinţa lor. Cu toate că nu erau pregătiţi de luptă, au luat armele filistenilor înfrânţi şi au urmărit oastea fugară până sub Bet-Car. Această biruinţă măreaţă a fost câştigată pe aceeaşi câmpie unde, cu douăzeci de ani mai înainte, izraeliţii fuseseră înfrânţi de filisteni, unde preoţii fuseseră omorâţi şi chivotul lui Dumnezeu luat. Atât pentru naţiuni, cât şi pentru persoanele luate în mod individual, calea ascultării de Dumnezeu este calea siguranţei şi fericirii, în timp ce calea abaterii conduce numai la nefericire şi înfrângere. Filistenii au fost atât de categoric înfrânţi, încât au predat cetăţile pe care le luaseră de la izraeliţi şi mulţi ani s-au abţinut de la orice acţiune ostilă. Şi alte naţiuni au urmat pilda aceasta şi izraeliţii s-au bucurat de pace cât timp Samuel a fost în slujbă.