59:41 Izraeliţii, ca naţiune, au continuat să rămână într-o stare de necredinţă şi idolatrie şi, ca pedeapsă pentru aceasta, au rămas supuşi filistenilor. În acest timp, Samuel a cercetat cetăţile şi satele din toată ţara şi a căutat să îndrepte inima oamenilor către Dumnezeul părinţilor lor, iar străduinţele lui n-au rămas zadarnice. După ce a suferit douăzeci de ani apăsarea din partea vrăjmaşilor, "toată casa lui Israel a plâns după Domnul". Samuel i-a sfătuit: "Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui". De aici descoperim că evlavia practică, religia inimii, era propovăduită şi în timpul lui Samuel, cum a fost propovăduită şi de Domnul Hristos la venirea Lui pe pământ. Fără harul Domnului Hristos, formele exterioare ale religiei erau fără valoare pentru Israelul din vechime. La fel de lipsite de valoare sunt şi pentru Israelul de astăzi.