Printable ModePatriarhi şi profeţi, 59
|
59:1 Cap. 57 - Chivotul legământului luat de filisteni 59:2 O nouă avertizare urma să-i fie adusă casei lui Eli. Dumnezeu nu mai putea să comunice cu marele preot şi cu fiii lui; păcatele lor, asemenea unui nor gros, i-au despărţit de prezenţa Duhului Său cel Sfânt. Dar, în mijlocul răutăţii, copilul Samuel a rămas credincios Cerului şi, o dată cu solia de condamnare a casei lui Eli, Samuel a fost chemat ca profet. 59:3 "Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea la locul lui, iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în templul Domnului unde era chivotul lui Dumnezeu. Atunci Domnul a chemat pe Samuel" (1Sam. 3,1-3). Gândind că ar fi glasul lui Eli, el s-a dus degrabă la locul unde era culcat preotul şi zise: "Iată-mă, căci m-ai chemat". Răspunsul a fost: "Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă". De trei ori a fost chemat Samuel şi de trei ori răspunsul lui a fost acelaşi. Şi atunci Eli s-a convins că acea chemare tainică era glasul lui Dumnezeu. Domnul trecuse pe lângă servul ales mai înainte, bărbatul cu părul cărunt, pentru a se opri să stea de vorbă cu un băieţel. Acest fapt era el însuşi o mustrare amară, dar meritată pentru Eli şi casa lui. 59:4 În inima lui Eli nu s-a trezit nici un sentiment de invidie sau gelozie. L-a sfătuit pe băiat ca, dacă va mai fi chemat, să răspundă: "Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă". Glasul a răsunat încă o dată şi copilul a răspuns: "Vorbeşte, căci robul Tău ascultă". El a fost aşa de tare speriat la gândul că Marele Dumnezeu îi vorbeşte, încât n-a mai putut să-şi amintească exact cuvintele pe care i le spusese Eli. 59:5 Atunci Domnul i-a zis lui Samuel: "Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui va auzi. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit asupra casei lui; voi începe 59:6 şi voi isprăvi. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare". 59:7 Mai înainte de a fi primit solia aceasta de la Dumnezeu, "Samuel nu cunoştea încă pe Domnul şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit", adică el nu era încă deprins cu descoperiri directe ale prezenţei lui Dumnezeu, cum li se dădeau profeţilor. Era planul Domnului să Se descopere într-un chip neaşteptat, pentru ca Eli să audă despre aceasta prin surprinderea şi întrebarea băiatului. La gândul că i s-a încredinţat o solie atât de înspăimântătoare, Samuel a fost umplut de spaimă şi uimire. Ca de obicei, dimineaţa, s-a dus la lucrul lui, dar cu o grea povară pe inima lui tânără. Domnul nu-i poruncise să descopere anunţarea teribilei pedepse, de aceea a tăcut şi a evitat cât a putut să se întâlnească cu Eli. Se cutremura ca nu cumva vreo întrebare să-l constrângă şi să-i vestească judecata lui Dumnezeu aceluia pe care-l iubea şi-l onora. Eli era convins că solia prevestea o nenorocire mare pentru el şi pentru casa lui. El l-a chemat pe Samuel şi l-a obligat să-i povestească, fără să ascundă ceva, tot ce-i descoperise Domnul. Copilul a ascultat şi bătrânul împovărat de ani se plecă în supunere umilă sub osânda îngrozitoare: "Domnul este acesta" - a zis el - "să facă ce va crede!" 59:8 Cu toate acestea, Eli n-a dat pe faţă roadele unei adevărate căinţe. El şi-a recunoscut vinovăţia, dar a neglijat să dea la o parte păcatul. An după an a zăbovit Dumnezeu cu judecăţile Lui ce ameninţau să cadă. Multe s-ar fi putut face în decursul acestor ani pentru a îndrepta greşelile trecutului; dar bătrânul preot n-a luat nici o măsură eficientă pentru a înlătura stările rele care întinau Sanctuarul Domnului şi duceau la ruină mii de suflete din Israel. Îndelunga răbdare a Domnului a făcut ca inima lui Hofni şi a lui Fineas să se împietrească şi mai mult şi ei să devină şi mai obraznici în nelegiuirile lor. Eli a făcut cunoscute întregii naţiuni soliile de avertizare şi mustrare aduse asupra casei sale. Prin aceasta, el nădăjduia să contracareze, în oarecare măsură, influenţa cea rea a neglijenţei lui din trecut. Dar avertizările au fost dispreţuite de popor, aşa cum au fost dispreţuite şi de preoţi. Chiar şi popoarele vecine, cărora nu le rămăseseră necunoscute nelegiuirile făţişe care se săvârşeau în Israel, au devenit şi mai cutezătoare în idolatria lor şi în faptele lor nelegiuite. Ele nu aveau nici un simţământ al vinei pentru păcate, cum ar 59:9 fi trebuit să simtă dacă Israel ar fi rămas credincios. Dar se apropia o zi a răsplătirii. Autoritatea lui Dumnezeu fusese înlăturată şi adorarea Lui neglijată şi desconsiderată şi era timpul ca El să ia măsuri pentru a apăra onoarea Numelui Său. 59:10 "Israel a ieşit înaintea filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, şi filistenii tăbărâseră la Afec". Această expediţie războinică fusese întreprinsă de izraeliţi fără sfatul Domnului, fără colaborarea marelui preot sau a profetului. "Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni." Când oştile risipite şi descurajate s-au întors în tabără, bătrânii lui Israel au zis: "Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de filisteni?" Poporul era vrednic de pedeapsa lui Dumnezeu şi, cu toate acestea, n-a înţeles că propriile lui păcate erau pricina acestei grozave nenorociri. Şi au zis: "Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri." Domnul nu le dăduse nici o poruncă şi nici permisiunea să ia chivotul legământului şi să-l aducă în mijlocul oştirii; cu toate acestea, izraeliţii erau convinşi că biruinţa avea să fie a lor şi au scos mari strigăte când chivotul legământului a fost adus de fiii lui Eli în tabără. 59:11 Filistenii considerau chivotul legământului ca fiind Dumnezeul lui Israel. Toate faptele mari pe care le făcuse Iehova pentru poporul Său erau puse pe seama puterii chivotului. Auzind strigătele de bucurie la apropierea lui, au zis: "'Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor?' Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. Filistenii s-au temut pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. 'Vai de noi!' au zis ei, 'căci n-a fost aşa ceva până acum. Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustie. Întăriţi-vă şi fiţi oameni, filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi evreilor, cum v-au fost ei vouă; fiţi oameni şi luptaţi!'" 59:12 Filistenii au năvălit într-un atac înverşunat care a avut ca urmare înfrângerea israeliţilor şi o mare pierdere. Treizeci de mii de bărbaţi au rămas morţi pe câmpul de bătaie, chivotul legământului a fost luat, iar cei doi fii ai lui Eli au murit, luptând pentru apărarea lui. În felul acesta, 59:13 s-a scris o nouă mărturie pentru toate generaţiile viitoare, că răutatea poporului lui Dumnezeu nu rămâne nepedepsită. Cu cât este mai mare cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, cu atât este mai mare păcatul acelora care o nesocotesc. 59:14 Israel fusese lovit de cea mai mare nenorocire posibilă. Chivotul lui Dumnezeu fusese capturat şi se afla în stăpânirea vrăjmaşilor. De fapt, mărirea se îndepărtase din Israel, întrucât simbolul prezenţei dăinuitoare a puterii Domnului fusese luat din mijlocul lor. De acest chivot sfânt erau legate cele mai minunate descoperiri ale adevărului şi puterii lui Dumnezeu. În vremurile trecute se câştigaseră mari biruinţe în luptă oriunde se arăta el. El era umbrit de aripile heruvimilor de aur şi de măreţia de nedescris a prezenţei lui Dumnezeu; preînchipuirea văzută a Dumnezeului Celui Prea Înalt odihnise asupra lui în Sfânta Sfintelor. Dar de data aceasta el nu adusese biruinţa. Nu se dovedise a fi un scut şi, de aceea, o mare întristare domnea în Israel. 59:15 Ei nu şi-au dat seama că credinţa lor era doar o credinţă formală ce îşi pierduse puterea de a se alipi strâns de Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu care era cuprinsă în chivotul legământului era, de asemenea, un semn al prezenţei lui Dumnezeu; dar ei au aruncat dispreţ asupra poruncilor Sale, au desconsiderat cerinţele lor şi L-au întristat pe Duhul lui Dumnezeu, care era în mijlocul lor. Cât timp au ascultat de sfintele porunci, Domnul a fost cu ei şi a lucrat pentru ei prin nemărginita Lui putere; dar atunci când şi-au pus nădejdea în chivot, care pentru ei nu mai avea nici o legătură cu Domnul şi nu L-au mai onorat pe Dumnezeu prin ascultare de voinţa Lui descoperită, chivotul nu le putea fi de mai mare folos decât oricare altă ladă. Ei priveau chivotul aşa cum îşi priveau neamurile idolatre zeii, ca şi cum el însuşi ar fi posedat elementele puterii şi mântuirii. Ei călcau Legea pe care o conţinea chivotul; chiar această adorare a lui conducea la formalism, făţărnicie şi idolatrie. Păcatele i-au despărţit de Dumnezeu şi El nu le putea oferi biruinţa până când nu se pocăiau şi nu se lăsau de nelegiuirile lor. 59:16 Nu era suficient ca sanctuarul şi chivotul legământului să fie în mijlocul poporului Israel. Nu era îndestulător ca preoţii să aducă jertfe, iar poporul să fie numit "copii ai lui Dumnezeu", Domnul nu ascultă cererea acelora care cultivă răutatea în inimi; stă scris: "Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă" (Prov. 28,9). 59:17 Când oastea a ieşit la luptă, Eli, bătrân şi orb, rămăsese la Silo. Cu îngrijorare aştepta sfârşitul luptei, "căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu". Stând la intrarea cortului întâlnirii, el se afla în fiecare zi pe drumul oştirii, aşteptând îngrijorat sosirea unui sol de pe câmpul de luptă. 59:18 În cele din urmă veni în grabă un beniamit, urcând pe înălţime, spre cetate, "cu hainele sfâşiate şi cu capul acoperit de ţărână". Trecând grăbit pe lângă bătrân, fără a ţine seama de el, năvăli în cetate spunând mulţimii nerăbdătoare vestea despre înfrângere şi despre pierderea suferită. 59:19 Strigătele de durere, plânsul şi vaietele au ajuns până la bătrânul care aştepta în faţa cortului legământului. Solul a fost adus înaintea lui. Şi bărbatul i-a povestit lui Eli: "Israel a fugit dinaintea filistenilor şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit". Oricât de îngrozitoare ar fi fost lucrurile acestea, Eli le putea îndura căci se aştepta la ele. Dar când cel ce aducea vestea spuse mai departe: "Şi chivotul Domnului a fost luat", pe faţa lui se zugrăvi o expresie de groază ce nu poate fi descrisă. Gândul că păcatele lui L-au dezonorat atât de mult pe Dumnezeu şi L-au determinat să-Şi retragă prezenţa din Israel era mai mult decât putea suporta; puterile l-au părăsit şi el a căzut pe spate, lângă poartă, "şi-a rupt ceafa şi a murit". 59:20 Soţia lui Fineas, contrar ticăloşiei soţului ei, era o femeie care se temea de Dumnezeu. Moartea socrului şi a soţului ei şi, mai presus de toate, vestea luării chivotului legământului i-au pricinuit moartea. Ea şi-a dat seama că şi ultima nădejde pentru Israel fusese pierdută şi i-a dat copilului pe care-l născuse în acea oră nefericită numele I-Cabod. I-Cabod înseamnă "Nu mai e slavă". O dată cu ultima suflare, şopti încă o dată: "S-a dus slava lui Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat". 59:21 Dar Domnul nu Îşi părăsise cu desăvârşire poporul şi nici nu a îngăduit mult timp superioritatea vrăjmaşului. El Se folosise de filisteni ca de un instrument de pedepsire a lui Israel şi S-a folosit de chivotul legământului pentru a-i pedepsi pe filisteni. În trecut, prezenţa lui Dumnezeu îl însoţise pentru a-l conduce pe poporul Său credincios la mărire şi putere. Puterea aceasta nevăzută încă îl mai însoţea pentru a aduce groază şi nimicire în rândul călcătorilor sfintei Sale Legi. Domnul Se foloseşte adesea de cei mai înverşunaţi vrăjmaşi ai Săi pentru a mustra necredincioşia poporului Său. S-ar putea ca cei nelegiuiţi să triumfe pentru o vreme, văzând că Israel suferă mustrarea; dar va veni timpul când 59:22 va trebui să stea şi ei în faţa condamnării unui Dumnezeu sfânt, care urăşte păcatul. Pretutindeni unde domneşte nelegiuirea, judecăţile divine vin repede şi fără putinţă de scăpare. 59:23 Filistenii duseseră chivotul legământului în triumf la Asdod, una dintre cele cinci cetăţi-capitală ale lor, şi-l aşezaseră în templul zeului lor, Dagon. Ei îşi închipuiau că puterea care până atunci însoţise chivotul legământului le aparţinea şi că aceasta, unită cu puterea lui Dagon, îi va face invincibili. Dar, când au intrat în templu a doua zi, o scenă care i-a umplut de groază li s-a înfăţişat privirilor. Dagon căzuse cu faţa la pământ înaintea chivotului legământului lui Iehova. Plini de respect, preoţii lui Dagon au ridicat chipul idolului şi l-au aşezat la locul lui. Dar în dimineaţa următoare l-au găsit mutilat în chip ciudat, zăcând din nou la pământ înaintea chivotului legământului. Trunchiul idolului semăna cu o făptură omenească, în timp ce partea de jos aducea la înfăţişare cu un peşte. De data aceasta, toate părţile ce semănau a om erau făcute ţăndări şi numai partea ca de peşte mai rămăsese. Preoţii şi poporul s-au umplut de groază; ei considerau această întâmplare plină de mister ca fiind o prevestire rea, care însemna nimicirea lor şi a zeilor lor în faţa Dumnezeului lui Israel. În cele din urmă, au scos chivotul legământului din templu şi l-au aşezat într-o clădire deosebită. 59:24 Apoi locuitorii cetăţii Asdod au fost loviţi cu o boală supărătoare şi primejdioasă. Întrucât îşi mai aminteau de plăgile cu care îi lovise Dumnezeul lui Israel pe egipteni, au considerat că boala lor era rezultatul prezenţei chivotului legământului între ei. De aceea s-a hotărât să fie mutat chivotul la Gat. Dar molima a mers în urma lui şi locuitorii cetăţii aceleia l-au trimis mai departe, la Ecron. Aici a fost primit cu groază de oamenii care strigau: "Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare pe noi şi poporul nostru". Asemeni celor din Asdod şi Gat, au alergat la zeii lor, căutând salvare; dar lucrarea nimicitoare a mers mai departe, aşa că "ţipetele cetăţii se înălţau până la cer". Întrucât s-au temut să lase chivotul legământului în continuare între locuinţele oamenilor, poporul l-a aşezat în câmpul liber. A venit atunci plaga şoarecilor care au pustiit ţara şi au nimicit produsele pământului atât în magazii, cât şi pe câmp. Naţiunea era acum ameninţată cu nimicirea deplină - fie prin foamete, fie prin boală. 59:25 Şapte luni a rămas chivotul legământului la filisteni şi în tot acest timp izraeliţii n-au făcut nimic pentru a-l recâştiga. Dar, după acest timp, filistenii erau tot atât de dornici de a scăpa de el, 59:26 pe cât de mult doriseră să-l aibă în stăpânire. În loc să fie un izvor de putere pentru ei, ajunsese să fie o povară grea şi un mare blestem. Cu toate acestea, nu ştiau ce să facă deoarece, oriunde era dus, judecăţile lui Dumnezeu veneau după el. Poporul s-a adresat mai marilor lui, preoţilor şi ghicitorilor, întrebându-i stăruitor: "Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi." Li s-a dat sfatul să-l înapoieze, adăugând şi un dar foarte scump, ca jertfă pentru vină. "Atunci", au zis preoţii, "vă veţi vindeca şi veţi şti pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi". 59:27 Pentru a opri o plagă oarecare sau pentru a o înlătura, între păgâni era obiceiul vechi de a face din aur, argint sau alt material un chip al cauzei nenorocirii, al obiectului sau părţii din corp care era atinsă. Acest chip era apoi atârnat de un stâlp sau undeva într-un loc unde se putea vedea uşor, cu credinţa că acest chip este o apărare sigură împotriva acelui rău pe care-l reprezenta. Şi astăzi mai stăruie un astfel de obicei printre popoarele păgâne. Când cineva care suferă de vreo boală se duce la templul zeilor săi pentru ca să afle acolo vindecare, duce cu sine şi un chip al părţii suferinde, ca dar zeului. 59:28 După superstiţiile care domneau, domnitorii filistenilor au sfătuit poporul să facă nişte chipuri ale plăgilor cu care au fost loviţi. "Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri". 59:29 Aceşti bărbaţi înţelepţi au recunoscut o putere tainică ce însoţea chivotul legământului - o putere pe care mintea lor era incapabilă de a o pătrunde. Cu toate acestea nu au sfătuit poporul să se depărteze de idolatrie, servind Domnului. Ei continuau să-L urască pe Dumnezeul lui Israel, cu toate că prin judecăţile Sale copleşitoare au fost constrânşi să-I recunoască autoritatea. Se poate întâmpla şi astăzi la fel: păcătoşii să fie convinşi prin judecăţile lui Dumnezeu că e zadarnic să se lupte împotriva Lui. Ei pot fi determinaţi să se supună puterii Sale, în timp ce în inima lor se răzvrătesc împotriva stăpânirii Sale. O astfel de supunere nu îl poate salva pe păcătos. Inima trebuie să se predea lui Dumnezeu - trebuie să fie supusă de harul divin, mai înainte ca pocăinţa omului să poată fi primită. 59:30 Cât de mare este îndelunga răbdare a lui Dumnezeu faţă de păcătoşi! Filistenii idolatri şi izraeliţii decăzuţi gustaseră la fel din darurile îndurărilor Sale. Miile de dovezi ale harului 59:31 Său au căzut în linişte pe cărarea oamenilor nerecunoscători şi răzvrătiţi. Fiecare binecuvântare le vorbea despre Dătător, dar ei rămâneau reci faţă de iubirea Lui. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a fost foarte mare faţă de fiii oamenilor; dar atunci când în mod recalcitrant au stăruit în nepocăinţa lor, El Şi-a retras mâna Sa ocrotitoare. Ei au refuzat să asculte de glasul lui Dumnezeu în lucrările creaţiunii Sale, de avertizările, sfaturile şi mustrările Cuvântului Său şi astfel El a fost nevoit să le vorbească prin judecăţile Sale. 59:32 S-au găsit printre filisteni unii care erau gata să se împotrivească înapoierii chivotului legământului în ţara lui. O aşa recunoaştere a puterii Dumnezeului lui Israel cu siguranţă că era umilitoare pentru mândria Filistiei. Dar "preoţii şi ghicitorii" au îndemnat poporul să nu imite încăpăţânarea lui Faraon şi a egiptenilor şi în felul acesta să-şi atragă nenorociri şi mai mari. S-a propus un plan care, fiind primit de toţi, a fost aplicat îndată. Chivotul legământului împreună cu darul de aur a fost aşezat într-un car nou, mijloc prin care se înlătura orice întinare; la car au fost înjugate două vaci care nu mai trăseseră la jug. Viţeii lor au fost închişi acasă, iar vacile, lăsate libere să meargă încotro vor vrea. Dacă astfel chivotul legământului avea să meargă spre Bet-Şemeş, cea mai apropiată cetate a leviţilor, filistenii erau gata să admită lucrul acesta ca o dovadă că Dumnezeul lui Israel le făcuse acest mare rău; "dacă nu", ziceau ei, "vom şti că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare". 59:33 Când li s-a dat drumul, vacile s-au îndepărtat de viţeii lor şi, mugind, au mers drept spre Bet-Şemeş. Fără a fi conduse de un om, vitele răbdătoare au mers pe drumul lor. Prezenţa divină însoţea chivotul legământului şi vacile au mers drept înainte pe drum, până la locul hotărât. 59:34 Era timpul seceratului grânelor şi locuitorii din Bet-Şemeş secerau în vale. "Au ridicat ochii, au zărit chivotul şi s-au bucurat când l-au văzut. Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului". Domnitorii filistenilor care au urmărit chivotul legământului până la hotarul Bet-Şemeş şi au văzut că a ajuns cu bine s-au întors acum la 59:35 Ecron. Plaga încetase şi erau convinşi că nenorocirea lor fusese o judecată trimisă de Dumnezeul lui Israel. 59:36 Oamenii din Bet-Şemeş au răspândit grabnic vestea că chivotul legământului este la ei şi oamenii din toate locurile învecinate au început să vină să salute întoarcerea lui. Chivotul legământului fusese aşezat pe piatra care servise mai întâi drept altar şi în faţa lui I-au fost aduse Domnului şi alte jertfe. Dacă închinătorii şi-ar fi recunoscut păcatele şi s-ar fi pocăit, binecuvântarea Domnului ar fi venit asupra lor. Dar ei n-au ascultat cu credincioşie de Legea Sa şi, chiar dacă se bucurau de înapoierea chivotului ca de un prevestitor de bine, nu-şi dădeau seama de sfinţenia lui. În loc de a-i pregăti un loc corespunzător, l-au lăsat afară, pe câmp. Continuând să privească cu uimire arca sfântă şi vorbind despre felul minunat cum fusese adusă înapoi, au început să-şi spună părerea cam în ce ar consta puterea ei deosebită. Copleşiţi de curiozitate, în cele din urmă au ridicat capacul şi au îndrăznit să privească înăuntru. 59:37 Tot Israelul fusese învăţat să privească chivotul legii cu sfială şi respect sfânt. Când primeau ordinul de a-l purta dintr-un loc în altul, nici măcar leviţii nu aveau voie să-l privească. O singură dată pe an îi era îngăduit marelui preot să privească chivotul legământului lui Dumnezeu. Nici măcar păgânii preoţi filisteni nu au îndrăznit să-i ridice capacul. Îngeri cereşti nevăzuţi l-au însoţit în toate peregrinările lui. Cutezanţa lipsită de respect a locuitorilor din Bet-Şemeş a fost pedepsită imediat. Mulţi au fost loviţi îndată de moarte. 59:38 Cei ce au continuat să trăiască n-au ajuns, ca urmare a acestei judecăţi, să-şi regrete păcatul, ci doar să privească chivotul legământului cu o frică superstiţioasă. Nerăbdători să scape de el şi totuşi lipsiţi de curajul de a-l mişca din loc, oamenii din Bet-Şemeş au trimis o solie locuitorilor din Chiriat-Iearim să vină să-l ia. Cu multă bucurie au salutat locuitorii acestei cetăţi sosirea chivotului sfânt. Ei ştiau că, pentru cei sinceri şi credincioşi, el era garanţia harului divin. Cu bucurie şi solemnitate l-au adus în cetatea lor şi l-au aşezat în casa lui Abinadab, un levit. Acesta a hotărât ca fiul său Eleazar să aibă grijă de el şi acolo a rămas timp de mai mulţi ani. 59:39 În decursul anilor, de când Domnul Se descoperise prima dată fiului Anei, chemarea lui Samuel la slujba de profet fusese recunoscută de întregul popor. Prin faptul că a transmis cu credincioşie avertizarea divină faţă de casa lui Eli, oricât de dureroasă 59:40 şi împovărătoare a fost datoria aceasta, Samuel a dat dovadă de credincioşie ca sol al lui Iehova. "Domnul era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul din cuvintele Sale. Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului". 59:41 Izraeliţii, ca naţiune, au continuat să rămână într-o stare de necredinţă şi idolatrie şi, ca pedeapsă pentru aceasta, au rămas supuşi filistenilor. În acest timp, Samuel a cercetat cetăţile şi satele din toată ţara şi a căutat să îndrepte inima oamenilor către Dumnezeul părinţilor lor, iar străduinţele lui n-au rămas zadarnice. După ce a suferit douăzeci de ani apăsarea din partea vrăjmaşilor, "toată casa lui Israel a plâns după Domnul". Samuel i-a sfătuit: "Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui". De aici descoperim că evlavia practică, religia inimii, era propovăduită şi în timpul lui Samuel, cum a fost propovăduită şi de Domnul Hristos la venirea Lui pe pământ. Fără harul Domnului Hristos, formele exterioare ale religiei erau fără valoare pentru Israelul din vechime. La fel de lipsite de valoare sunt şi pentru Israelul de astăzi. 59:42 Şi astăzi este nevoie de o redeşteptare a adevăratei religii a inimii, cum a avut loc pe vremuri la izraeliţi. Pocăinţa este primul pas pe care trebuie să-l facă aceia care vor să se întoarcă la Dumnezeu. Nimeni nu poate face lucrul acesta în locul altuia. Fiecare dintre noi trebuie să ne umilim sufletul înaintea lui Dumnezeu şi să scoatem afară idolii. Dacă am făcut tot ce ne stă în putinţă, Domnul ne va descoperi mântuirea Lui. 59:43 Sub conducerea conducătorilor de seminţii, s-a ţinut o mare adunare la Miţpa şi o adunare sfântă. Cu adâncă umilinţă, poporul şi-a recunoscut păcatele; iar ca dovadă a hotărârii de a asculta sfaturile date, l-a învestit pe Samuel cu autoritate de judecător. 59:44 Filistenii au considerat că adunarea aceasta ar fi un sfat războinic şi au pornit la drum cu o mare oştire, pentru a-i împrăştia pe izraeliţi înainte de a-şi fi desăvârşit planurile. Vestea apropierii lor a cauzat o mare teamă între izraeliţi. Poporul l-a rugat pe Samuel: "Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape de mâna filistenilor". 59:45 În timp ce Samuel era ocupat cu aducerea unui miel ca ardere de tot, filistenii au început lupta. Atunci 59:46 Cel Atotputernic, care coborâse pe Sinai în mijlocul focului, fumului şi tunetului, care despărţise Marea Roşie şi făcuse un drum prin mijlocul Iordanului pentru Israel, Şi-a manifestat din nou puterea. O furtună îngrozitoare s-a abătut asupra oştirii ce înainta şi pământul a fost presărat cu stârvurile puternicilor războinici. 59:47 Tremurând de teamă şi nădejde, izraeliţii au stat acolo într-un respect tăcut. Văzând înfrângerea vrăjmaşilor lor, au ştiut că Dumnezeu primise pocăinţa lor. Cu toate că nu erau pregătiţi de luptă, au luat armele filistenilor înfrânţi şi au urmărit oastea fugară până sub Bet-Car. Această biruinţă măreaţă a fost câştigată pe aceeaşi câmpie unde, cu douăzeci de ani mai înainte, izraeliţii fuseseră înfrânţi de filisteni, unde preoţii fuseseră omorâţi şi chivotul lui Dumnezeu luat. Atât pentru naţiuni, cât şi pentru persoanele luate în mod individual, calea ascultării de Dumnezeu este calea siguranţei şi fericirii, în timp ce calea abaterii conduce numai la nefericire şi înfrângere. Filistenii au fost atât de categoric înfrânţi, încât au predat cetăţile pe care le luaseră de la izraeliţi şi mulţi ani s-au abţinut de la orice acţiune ostilă. Şi alte naţiuni au urmat pilda aceasta şi izraeliţii s-au bucurat de pace cât timp Samuel a fost în slujbă. 59:48 Pentru a imortaliza această întâmplare, Samuel a aşezat o mare piatră de amintire la Miţpa şi Sen. A numit-o Eben-Ezer, "piatră de ajutor", şi a zis poporului: "Până aici Domnul ne-a ajutat". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: