58:2 Eli era preot şi judecător în Israel. El ocupa locul cel mai de frunte şi de cea mai mare răspundere în poporul lui Dumnezeu. Ca unul care fusese ales de Dumnezeu în slujba sfântă a preoţiei şi aşezat în cel mai înalt scaun judecătoresc din ţară, el era privit de popor ca fiind un model şi exercita o mare influenţă asupra seminţiilor lui Israel. Dar, cu toate că fusese chemat să cârmuiască întregul popor, el nu cârmuia în propria sa familie. Eli era un tată îngăduitor. Întrucât îi plăceau liniştea şi pacea, nu-şi folosea autoritatea pentru a înfrânge relele deprinderi şi pasiuni ale copiilor săi. În loc să-i judece sau să-i pedepsească, mai bine se supunea voii lor şi-i lăsa să umble pe căile lor. În loc să considere educaţia fiilor săi ca fiind una dintre cele mai de seamă răspunderi ale sale, el trata problema aceasta ca pe ceva de mică însemnătate. Preotul şi judecătorul lui Israel nu a fost lăsat în întuneric cu privire la datoria lui de a-i înfrâna şi conduce pe copiii pe care i-i dăduse Dumnezeu. Dar Eli s-a dat înapoi de la datoria sa deoarece ea îi cerea să se împotrivească voinţei fiilor săi, să-i pedepsească şi să le interzică un astfel de comportament. Fără să mai cumpănească urmările îngrozitoare care aveau să vină datorită atitudinii sale, el i-a lăsat pe copii mai departe să facă tot ce voiau şi a neglijat datoria de a-i educa pentru serviciul lui Dumnezeu şi pentru datoriile vieţii.