58:22 În mustrarea lui Eli faţă de fiii săi, sunt cuvinte pline de însemnătate solemnă şi înspăimântătoare, cuvinte care ar trebui să fie bine cumpănite de toţi aceia care se află în slujbe sfinte: "Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?" Dacă relele lor ar fi dăunat numai semenilor lor, judecătorul ar fi putut să îndrepte lucrurile prin fixarea unei amenzi şi prin impunerea unei despăgubiri, iar vinovatul ar fi putut fi iertat. Sau, dacă nu s-ar fi făcut vinovaţi de un păcat săvârşit cu voia, s-ar fi putut aduce o jertfă pentru ei. Dar păcatele lor erau în aşa fel împletite cu slujba lor de preoţi ai Celui Preaînalt, în aducerea jertfei pentru păcat, iar lucrarea lui Dumnezeu era în aşa fel înjosită şi dezonorată înaintea oamenilor, încât nu se mai putea primi nici o ispăşire pentru ei. Propriul lor tată, cu toate că era mare preot, nu îndrăznea să mijlocească pentru ei; el nu îndrăznea să-i apere de mânia unui Dumnezeu sfânt. Dintre toţi păcătoşii, cei mai vinovaţi sunt aceia care aduc dezonoare asupra mijloacelor pe care le-a prevăzut Cerul pentru mântuirea oamenilor - care "răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit" (Evr. 6,6).