58:10 Eli săvârşise o mare greşeală prin faptul că îngăduise ca fiii lui să slujească în serviciul sfânt. Scuzând purtarea lor într-un fel sau altul, ajunsese orb faţă de păcatele lor; dar, în cele din urmă, ei au ajuns la un punct unde el nu mai putea închide ochii faţă de ticăloşiile săvârşite. Poporul s-a plâns de faptele lor de oprimare şi marele preot a fost necăjit şi amărât. N-a mai putut să ta''că. Dar fiii lui se deprinseseră să se gândească numai la ei înşişi şi nu le mai păsa de alţii. Au observat amărăciunea tatălui lor, dar inima lor împietrită nu a fost mişcată. Au auzit îndemnurile lui blânde, dar ele n-au făcut nici o impresie asupra lor şi nici nu au fost dispuşi să-şi schimbe purtarea lor rea, cu toate că au fost avertizaţi de urmările păcatelor lor. Dacă Eli s-ar fi purtat drept cu fiii lui nelegiuiţi, aceştia ar fi fost demişi din slujba preoţească şi ar fi fost pedepsiţi cu moartea. Dar, pentru că s-a temut să aducă asupra lor ocară şi condamnare în mod public, el le-a admis să rămână mai departe, să-şi amestece păcătoşenia cu serviciul sfânt al lui Dumnezeu şi să arunce asupra cauzei adevărului o ocară care n-a putut fi îndepărtată mulţi ani. Dar, întrucât judecătorul lui Israel şi-a neglijat datoria, Dumnezeu a luat problema în mâna Sa.