57:6 ca una care era privilegiată de Dumnezeu, să-i dea ei întâietate şi râdea de Ana din cauză că nu avea copii, socotind că acesta e un semn că Dumnezeu nu are plăcere de ea. Lucrul acesta se repeta de la an la an, până când Ana nu a mai putut să sufere. Nemaiputând să-şi ascundă durerea, ea a început să plângă în hohote şi a plecat de la masă. În zadar căută soţul ei să o mângâie. "Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-e întristată inima?" zicea el. "Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?" (1 Sam. 1,8).