57:12 Ana a mers din nou cu soţul ei la Silo şi i-a adus preotului, în Numele lui Dumnezeu, darul ei scump, zicând: "Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul meu trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului. Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului; toată viaţa lui să fie dat Domnului". Eli a fost adânc mişcat de credinţa şi evlavia acestei femei din Israel. El însuşi era un tată prea îngăduitor şi s-a simţit umilit şi osândit când a văzut jertfa cea mare a acestei mame care se despărţea de unicul ei fiu pentru a-l consacra în slujba lui Dumnezeu. A trebuit să se acuze pe sine însuşi din pricina iubirii sale' egoiste şi, în umilinţă şi devoţiune, s-a plecat înaintea Domnului şi s-a rugat.