56:31 plini de bucurie, aduceau ocări Dumnezeului lui Israel. S-a hotărât o sărbătoare în cinstea lui Dagon, zeul peşte, "apărătorul mării". Din oraşe şi din sate, s-au adunat poporul şi toţi domnitorii din podişul filistean. Mulţime de închinători umpleau templul cel mare şi se îngrămădeau în galeriile aflate de-a lungul acoperişului. Era o scenă de sărbătoare şi bucurie. Au fost aduse jertfe şi apoi a urmat muzica şi praznicul. Apoi, ca cel mai însemnat trofeu al puterii lui Dagon, a fost adus Samson. Apariţia lui Samson i-a făcut pe toţi să izbucnească în strigăte de bucurie. Poporul şi domnitorii l-au slăvit pe zeul lor, care îl biruise pe acela care "pustia ţara şi ne înmulţea morţii". După un timp, ca şi când era obosit, Samson a cerut voie să se rezeme de cei doi stâlpi centrali pe care se sprijinea acoperişul templului. Atunci s-a rugat în inima lui: "Doamne, Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data acesta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!" Zicând aceste cuvinte, a cuprins cei doi stâlpi cu braţele sale puternice şi, strigând: "Să mor împreună cu filistenii", "s-a plecat cu toată puterea", iar acoperişul s-a prăbuşit, nimicind dintr-o singură lovitură toată mulţimea cea mare. Aşa încât "cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care îi omorâse în timpul vieţii".