55:33 Izraeliţii se aflau pe vârful unui deal, de unde se vedea valea unde tăbărâseră cetele năvălitorilor. "Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării" (Jud. 7,12). Ghedeon tremura la gândul bătăliei de a doua zi. Dar Domnul i-a vorbit în timpul nopţii şi i-a poruncit să se coboare cu servul său, Pura, în tabăra madianiţilor, spunându-i-se că va auzi acolo ceva care-i va fi spre îmbărbătare. S-a dus şi, stând acolo în întuneric şi linişte, a auzit cum un oştean îi povestea tovarăşului său un vis: "Am visat un vis; se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat". Celălalt a răspuns în cuvinte care au făcut ca inima ascultătorului nevăzut să bată mai tare: "Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra". Ghedeon a recunoscut glasul lui Dumnezeu ce-i vorbea prin aceşti madianiţi străini. Înapoindu-se la mica ceată de bărbaţi care era sub comanda lui, le-a zis: "Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian".