Printable ModePatriarhi şi profeţi, 55
|
55:1 Cap. 53 - Cei dintâi judecători 55:2 După ce s-au aşezat în Canaan, seminţiile n-au mai făcut nici un efort stăruitor pentru a desăvârşi cucerirea ţării. Mulţumite cu ţinuturile cucerite până atunci, zelul lor a scăzut în scurtă vreme, iar războiul a încetat. "Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit" (Jud. 1,28). 55:3 Din partea Sa, Domnul împlinise cu credincioşie făgăduinţele date lui Israel; Iosua sfărâmase puterea canaaniţilor şi împărţise seminţiilor ţara. Mai departe, n-aveau altceva de făcut decât să ducă până la sfârşit lucrarea şi să-i alunge cu desăvârşire pe locuitorii ţării, punându-şi încrederea în sprijinul lui Dumnezeu. Dar, fiindcă au făcut legământ cu canaaniţii, au călcat direct porunca lui Dumnezeu şi, în felul acesta, nu au mai îndeplinit condiţia pe temeiul căreia El le făgăduise să le dea în stăpânire Canaanul. 55:4 Avertizarea de a se feri de idolatrie a fost chiar între cele dintâi îndrumări date de Dumnezeu la Sinai. Îndată după proclamarea Legii, li s-au trimis prin Moise următoarele solii cu privire la naţiunile Canaanului: "Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi capiştele. Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău" (Ex. 23, 24.25). S-a dat şi asigurarea că, atâta vreme cât ei vor rămâne credincioşi, Dumnezeu îi va supune pe vrăjmaşii lor: "Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta. Voi trimite viespile bondăreşti înaintea ta şi voi izgoni dinaintea ta pe heviţi, canaaniţi şi hetiţi. Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp. 55:5 Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării dinaintea ta. Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai sluji dumnezeilor lor şi aceasta ar fi o cursă pentru tine" (Ex. 23, 27-33). Îndrumările acestea au fost repetate în modul cel mai solemn de Moise, înainte de moartea lui, şi la fel au fost repetate de Iosua. 55:6 Dumnezeu îl aşezase pe poporul Său în Canaan, ca un scut puternic, pentru a opri fluxul stricăciunii morale să inunde lumea. Dacă Israel I-ar fi rămas credincios, Dumnezeu intenţiona ca acest popor să continue să meargă din biruinţă în biruinţă. El voia să dea în mâna lor neamuri mai mari şi mai puternice decât canaaniţii. Făgăduinţa suna astfel: "Căci, dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El, Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni peste toate aceste neamuri care sunt mai mari şi mai puternice decât voi. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru; hotarul vostru se va întinde din pustie până la Liban şi de la râul Eufrat până la marea de apus. Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru va răspândi, cum v-am spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge" (Deut. 11,22-25). 55:7 Dar, fără să ţină seama de înalta lor însărcinare, au ales calea comodităţii şi a satisfacerii de sine şi au lăsat să le scape prilejul de a cuceri ţara în totalitate; iar în decursul multor generaţii au fost chinuiţi de rămăşiţele acestor neamuri păgâne care, aşa cum profetizase slujitorul lui Dumnezeu, le-au fost "spini în ochi şi ghimpi în coaste" (Num. 33,55). 55:8 Izraeliţii "s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor". S-au încuscrit cu canaaniţii, iar idolatria s-a întins în ţară ca o molimă. "Au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei. Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli ... şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri ... Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui" (Ps.106, 35-40). 55:9 Înainte ca generaţia care fusese îndrumată de Iosua să fi murit, idolatria a făcut progrese prea slabe; dar părinţii 55:10 pregătiseră calea pentru cădere. Nesocotirea, de către aceia care intraseră în stăpânirea Canaanului, a restricţiilor puse de Dumnezeu a răspândit o sămânţă rea, care a continuat să aducă roade amare în decursul multor generaţii. Obiceiurile simple le-au adus evreilor sănătate corporală; dar contactul cu păgânii a dus la satisfacerea poftelor şi patimilor, a scăzut treptat puterea corporală şi a slăbit puterea spirituală şi morală. Prin păcatele lor, izraeliţii s-au despărţit de Dumnezeu; puterea Lui s-a retras de la ei şi nu s-au mai putut împotrivi vrăjmaşilor lor. În felul acesta, au ajuns supuşi chiar popoarelor pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ar fi trebuit să le supună. 55:11 "Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului", "şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie". "L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor". "A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni. Şi-a dat slava pradă robiei şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului" (Jud. 2,12; Ps. 78, 52.58.60.61). Cu toate acestea, El nu Şi-a părăsit poporul cu desăvârşire. Totdeauna au mai fost câţiva care I-au rămas credincioşi lui Dumnezeu şi, din timp în timp, Domnul a ridicat bărbaţi viteji şi conştiincioşi care au desfiinţat idolatria şi au scăpat poporul de vrăjmaşi. Dar, după moartea eliberatorului, imediat după ce nu se mai aflau sub autoritatea lui, ei se întorceau din nou la idolii lor. Şi astfel, istoria căderii şi pedepsirii, a mărturisirii şi eliberării s-a repetat fără încetare. 55:12 Împăratul Mesopotamiei, împăratul Moabului, iar după ei filistenii şi canaaniţii din Haţor, sub conducerea lui Sisera, au devenit rând pe rând asupritori ai lui Israel. Otniel, Samgar şi Ehud, Debora şi Barac au fost chemaţi pentru a-şi elibera poporul. Dar din nou "copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian". Până atunci, mâna asupritorilor apăsase mai uşor asupra seminţiilor care locuiau la răsărit de Iordan, dar în necazul de faţă ele au avut cel dintâi de suferit. 55:13 Amaleciţii din partea de miazăzi a Canaanului, şi madianiţii pe hotarul de răsărit şi în pustie, dincolo de el, erau încă vrăjmaşi neîmpăcaţi ai lui Israel. Pe timpul lui Moise, madianiţii fuseseră nimiciţi aproape cu totul de către izraeliţi; dar 55:14 de atunci se înmulţiseră foarte mult şi ajunseseră numeroşi şi puternici. Ei erau setoşi de răzbunare; iar acum, când mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu se retrăsese de la Israel, acel prilej s-a ivit. Nu numai seminţiile de la răsărit de Iordan, ci toată ţara suferea din pricina lor. Locuitorii sălbatici şi brutali ai pustiului veneau cu vitele şi oile lor în ţară "ca o mulţime de lăcuste" (Jud. 6,5). Ca o plagă ce distruge totul, ei se întindeau prin toată ţara, de la Iordan până la podişul filistenilor. Ei veneau de îndată ce se coceau cerealele şi rămâneau până se culegeau şi cele din urmă roade ale pământului. Jefuiau holdele de pe câmp, îi despuiau şi îi chinuiau pe locuitori, după care se retrăgeau din nou în pustie. De aceea, izraeliţii care locuiau în câmp deschis erau nevoiţi să-şi părăsească locurile şi să fugă în oraşe întărite cu ziduri, să caute adăpost în cetăţi fortificate sau să se adăpostească chiar şi în peşterile şi cr'ăpăturile din munţi. Oprimarea aceasta a durat şapte ani, dar, când au luat în seamă îndemnurile Domnului şi şi-au recunoscut păcatele, Domnul a trimis încă un ajutor pentru ei. 55:15 Ghedeon era fiul lui Ioas, din seminţia lui Manase. Familia din care făcea parte nu avea un loc de frunte în cadrul seminţiei, dar se deosebea prin curaj şi cinste. Despre curajoşii lui fii se spunea: "Fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat" (Jud. 8,18). Toţi, cu excepţia unuia singur, căzuseră în lupta cu madianiţii, iar numele acestuia ajunsese un prilej de groază pentru năvălitori. Lui Ghedeon i s-a adresat chemarea divină de a-şi salva poporul. În clipa aceea era ocupat cu treieratul grâului. O cantitate mică de cereale fusese ascunsă şi, întrucât Ghedeon nu îndrăznea să o treiere în aria liberă, se ascunsese într-un loc lângă teasc; deoarece timpul culesului viilor era departe, nimeni nu avea mare grijă de vie. În timp ce lucra în taină şi linişte, Ghedeon se gândea cu tristeţe la starea lui Israel şi plănuia în mintea lui cum s-ar putea frânge jugul asupritorului. 55:16 Deodată i Se arătă "Îngerul Domnului" şi i Se adresă cu aceste cuvinte: "Domnul este cu tine, viteazule!" 55:17 "Rogu-Te, Domnul meu", răspunse el, "dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din 55:18 Egipt?' Acum, Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mâinile lui Madian". 55:19 Solul ceresc spune: "Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?" 55:20 Ghedeon dorea un semn, ca să fie sigur că Acela care vorbea cu el este Îngerul legământului, care lucrase pe timpuri pentru Israel. Pe vremuri, îngeri ai lui Dumnezeu au venit la Avraam şi au rămas la el, să se bucure de ospitalitatea lui. De aceea, Ghedeon l-a rugat şi el acum pe Solul ceresc să rămână ca oaspete al său. Dând fuga la cort, a pregătit, din puţinul pe care-l avea, un ied şi azimi, pe care le aduse şi I le înfăţişă. Dar Îngerul îi porunci: "Ia carnea şi azimile, pune-le pe stânca aceasta şi varsă zeama". Ghedeon a făcut aşa şi apoi i s-a dat semnul cerut: cu toiagul pe care-l avea în mână, Îngerul a atins carnea şi azimile şi un foc care a ieşit din stâncă a mistuit jertfa. Apoi, Îngerul a pierit din faţa lui. 55:21 Tatăl lui Ghedeon, Ioas, care se făcuse părtaş al apostaziei concetăţenilor lui, ridicase un mare altar pentru Baal la Ofra, unde locuia, altar la care poporul de acolo venea şi se închina. Ghedeon a primit porunca să dărâme altarul acesta, iar pe stânca pe care fusese mistuită jertfa, să-I ridice un altar lui Iehova şi să jertfească acolo Domnului. Aducerea de jertfe lui Dumnezeu fusese încredinţată preoţilor şi nu putea fi îndeplinită decât pe altarul de la Silo; dar Acela care rânduise serviciul ceremonial şi Căruia Îi aparţineau toate jertfele ce se aduceau avea putere să schimbe prescripţiile cu privire la ele. Eliberarea lui Israel trebuia să fie precedată de un solemn protest faţă de închinarea la Baal. Ghedeon trebuia să declare mai întâi război idolatriei şi numai după aceea putea să călăuzească poporul în lupta împotriva vrăjmaşilor. 55:22 Însărcinarea dumnezeiască a fost împlinită cu credincioşie. Întrucât ştia că i se vor împotrivi, dacă va încerca să facă lucrul acesta în văzul tuturor, Ghedeon a înfăptuit lucrarea în taină; cu ajutorul slugilor, el a îndeplinit lucrul acesta într-o noapte. Mare a fost furia oamenilor din Ofra când au venit a doua zi dimineaţa să se închine la Baal. L-ar fi omorât pe Ghedeon, dacă Ioas - căruia i se povestise despre vizita îngerului - nu l-ar fi apărat pe fiul său. "Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal?" a întrebat Ioas. "Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă. 55:23 Dacă Baal este un dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul". Dacă Baal nu era în stare să-şi apere propriul său altar, cum i se putea încredinţa apărarea celor care i se închinau? 55:24 Gândurile de a-l ucide pe Ghedeon au fost lăsate la o parte, iar când el a dat semnalul de război, bărbaţii din Ofra au fost printre cei dintâi care s-au adunat sub steagul lui. Au fost trimişi soli pretutindeni în seminţia lui Manase, a lui Aşer, a lui Zabulon şi a lui Neftali şi toţi au răspuns la chemarea lui. 55:25 Ghedeon n-a îndrăznit să se aşeze în fruntea oştirii sale fără noi dovezi că Dumnezeu l-a chemat la această însărcinare şi că va fi cu el. El s-a rugat: "Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâ''na mea, cum ai spus". Dimineaţa valul de lână era ud, în timp ce pământul era uscat. Dar acum s-a iscat o îndoială, întrucât lâna de la sine trage umezeala care există în aer; proba deci nu putea fi concludentă. De aceea, s-a rugat ca semnul să fie contrariu şi a cerut ca prevederea lui neobişnuită să nu fie neplăcută înaintea Domnului. Cererea lui a fost împlinită. 55:26 Încurajat în felul acesta, Ghedeon şi-a scos oştirile ca să le dea prilej de luptă năvălitorilor. "Tot Madianul, Amalec şi fiii Răsăritului s-au strâns împreună şi au tăbărât în valea Izreel". Toată oştirea de sub comanda lui Ghedeon nu număra decât treizeci şi două de mii de bărbaţi; dar când oştirea numeroasă a inamicului era desfăşurată înaintea lui, au venit la el cuvintele Domnului: "Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit'. Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Galaadului". Aceia care nu erau dispuşi să înfrunte primejdia şi greutăţile, sau ale căror interese lumeşti le ţineau inima departe de lucrarea lui Dumnezeu, nu erau în stare să sporească puterea oştirii lui Israel. Prezenţa lor nu putea să aducă decât slăbiciune. 55:27 Se instituise o lege în Israel ca, înainte de a intra în luptă, să se dea în toată oştirea următoare înştiinţare: "Cine a zidit o casă nouă şi nu s-a aşezat în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea. Cine a 55:28 sădit o vie şi n-a mâncat încă din ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea. Cine s-a logodit cu o femeie, şi n-a luat-o încă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară şi s-o ia altul". Iar mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului şi să spună: "Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui" (Deut. 20, 5-8). 55:29 Deoarece mărimea oştirii sale, în comparaţie cu a vrăjmaşilor, era aşa de mică, Ghedeon se reţinuse să vestească anunţul obişnuit. Când i s-a spus că oastea lui este prea mare, a fost umplut de uimire. Dar Domnul a văzut mândria şi necredinţa din inima poporului. Înflăcăraţi de chemările stăruitoare ale lui Ghedeon, ei au venit hotărâţi la arme, dar mulţi s-au umplut de teamă la vede rea carelor madianiţilor. Şi, cu toate acestea, dacă Israel ar fi biruit, tocmai unii ca aceştia şi-ar fi 'însuşit slava în loc de a recunoaşte că biruinţa era a lui Dumnezeu. 55:30 Ghedeon a ascultat de porunca Domnului şi, cu strângere de inimă, a văzut cum douăzeci şi două de mii, sau mai mult de două treimi din toată oastea, au plecat la casele lor. Din nou a ajuns la el cuvântul Domnului: "Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care-ţi voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine', va merge cu tine". Aşteptând un atac asupra vrăjmaşului fără întârziere, poporul a fost condus la apă. Câţiva au luat repede puţină apă în căuşul palmei, sorbind-o, în timp ce-şi continuau drumul; dar aproape toţi au îngenuncheat şi au băut pe săturate din apa râului. Cei care luaseră din apa râului în căuşul palmei au fost numai trei sute din cei zece mii; cu toate acestea, ei au fost aleşi; tuturor celorlalţi li s-a poruncit să se întoarcă la casele lor. 55:31 Caracterul este adesea pus la încercare prin mijloacele cele mai simple. Aceia care în timp de primejdie au fost lacomi să-şi satisfacă nevoile nu sunt oamenii pe care te poţi sprijini la vreme de nevoie. Domnul nu are loc în lucrarea Lui pentru cei delăsători sau doritori de a-şi satisface propriile plăceri. Bărbaţii aleşi de El au fost acei câţiva care n-au îngăduit ca nevoile proprii să-i împiedice de la împlinirea datoriei. Cei trei sute de bărbaţi aleşi nu numai că aveau curaj şi 55:32 stăpânire de sine, dar erau şi bărbaţi ai credinţei. Ei nu se mânjiseră cu închinarea la idoli. Dumnezeu putea să-i călăuzească şi prin ei să-l salveze pe Israel. Succesul nu depinde de număr. Dumnezeu poate să salveze atât printr-un număr mic, cât şi printr-un număr mare. El este proslăvit nu atât de mult prin numărul, cât prin caracterul acelora care-I servesc. 55:33 Izraeliţii se aflau pe vârful unui deal, de unde se vedea valea unde tăbărâseră cetele năvălitorilor. "Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării" (Jud. 7,12). Ghedeon tremura la gândul bătăliei de a doua zi. Dar Domnul i-a vorbit în timpul nopţii şi i-a poruncit să se coboare cu servul său, Pura, în tabăra madianiţilor, spunându-i-se că va auzi acolo ceva care-i va fi spre îmbărbătare. S-a dus şi, stând acolo în întuneric şi linişte, a auzit cum un oştean îi povestea tovarăşului său un vis: "Am visat un vis; se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat". Celălalt a răspuns în cuvinte care au făcut ca inima ascultătorului nevăzut să bată mai tare: "Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra". Ghedeon a recunoscut glasul lui Dumnezeu ce-i vorbea prin aceşti madianiţi străini. Înapoindu-se la mica ceată de bărbaţi care era sub comanda lui, le-a zis: "Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian". 55:34 Prin sfat dumnezeiesc, i s-a dat un plan de atac pe care a pornit imediat să-l execute. Cei trei sute de bărbaţi trebuia să fie împărţiţi în trei cete. Fiecărui bărbat i s-a dat câte o trâmbiţă şi câte un ulcior cu o făclie în el. Bărbaţii au fost dispuşi în aşa fel, încât se apropiau de madianiţi din trei părţi deosebite. La miezul nopţii, când trâmbiţa lui Ghedeon a dat semnalul, cele trei cete au sunat şi ele din trâmbiţele lor şi, spărgându-şi ulcioarele şi înălţând făcliile aprinse, s-au aruncat asupra inamicului cu înspăimântătorul strigăt de război: "Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!" 55:35 Oastea somnoroasă a fost trezită deodată de groază. Din toate părţile se vedeau luminile făcliilor care ardeau. Din toate părţile se auzeau sunetul trâmbiţelor şi strigătele de război ale atacatorilor. Crezând 55:36 că sunt în voia unei puteri copleşitoare, madianiţii au fost loviţi de panică. Cu strigăte sălbatice de groază fugeau ca să-şi scape viaţa şi, luându-i pe propriii tovarăşi de arme drept vrăjmaşi, s-au omorât unii pe alţii. Când s-a răspândit vestea biruinţei, mii de bărbaţi ai lui Israel, care fuseseră lăsaţi să meargă la vatră, s-au înapoiat şi au luat parte la urmărirea vrăjmaşului pus pe fugă. Madianiţii s-au îndreptat către Iordan, nădăjduind să ajungă în ţara lor, dincolo de râu. Ghedeon a trimis soli la seminţia lui Efraim, cu îndemnul de a-i ataca pe fugari la vadurile de miazăzi. Între timp, Ghedeon şi cei trei sute de bărbaţi care erau cu el - obosiţi, dar urmărindu-l mereu pe vrăjmaş - au trecut apa, ţinându-se îndeaproape pe urmele acelora care ajunseseră pe malul celălalt. Cele două căpetenii, Zebah şi ţalmuna, care conduseseră toată oştirea şi care scăpaseră cu o oştire de cincisprezece mii de oameni, au fost atacate de Ghedeon pe neaşteptate, oastea lor a fost cu desăvârşire risipită, iar conducătorii prinşi şi ucişi. 55:37 În această deplină înfrângere au căzut nu mai puţin de o sută douăzeci de mii de năvălitori. Puterea madianiţilor fusese înfrântă, aşa că n-au mai fost în stare să se ridice împotriva lui Israel. Repede s-a răspândit în tot ţinutul vestea că Dumnezeul lui Israel a luptat din nou pentru poporul Său. Nici un cuvânt nu poate descrie spaima popoarelor înconjurătoare, când au aflat cu ce mijloace simple câştigaseră biruinţa asupra puterii unui popor războinic şi viteaz. 55:38 Conducătorul pe care-l alesese Dumnezeu pentru a-i zdrobi pe madianiţi nu era un fruntaş de seamă în Israel. El nu era nici cârmuitor, nici preot, nici levit. El însuşi se socotea ca fiind cel mai mic în casa tatălui său. Dar Dumnezeu a văzut în el un bărbat plin de curaj şi cinste. El nu se încredea în sine însuşi, ci era bucuros să fie călăuzit de Dumnezeu. 55:39 Dumnezeu nu alege totdeauna pentru lucrarea Sa oameni cu talente prea deosebite, ci îi alege pe aceia de care Se poate servi mai bine. "Smerenia merge înaintea slavei" (Prov. 15, 33). Domnul poate să lucreze cel mai bine prin aceia care sunt cei mai conştienţi de lipsa lor de putere şi care se încred în El, în calitatea Sa de Conducător şi Izvor al puterii lor. El vrea să-i facă puternici, prin aceea că uneşte slăbiciunea lor cu puterea Sa, şi înţelepţi, prin aceea că uneşte neştiinţa lor cu înţelepciunea Sa. 55:40 Domnul ar putea să facă mult mai mult pentru poporul Său, dacă ar cultiva adevărata umilinţă; dar puţini sunt aceia cărora El le poate acorda o mare măsură de răspunderi şi succes, fără să ajungă plini de încredere în ei înşişi 55:41 şi să uite cât sunt de dependenţi faţă de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, la alegerea uneltelor Sale, Dumnezeu trebuie să-i treacă cu vederea pe aceia pe care lumea îi socoteşte mari, plini de talente şi strălucitori. Prea adesea ei sunt plini de îngâmfare şi încredere în sine. Ei se consideră destul de competenţi ca să acţioneze fără să ceară sfat de la Dumnezeu. 55:42 Simpla sunare din trâmbiţă - partea oştirii lui Israel la Ierihon şi partea micii cete a lui Ghedeon în jurul gloatelor madianiţilor - a ajuns să fie, prin puterea lui Dumnezeu, mijlocul prin care a fost înfrântă puterea vrăjmaşilor Lui. Planul cel mai bine pus la punct pe care l-au inventat vreodată oamenii fără a cere sfat de la puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu se va dovedi aducător de înfrângere, în timp ce metodele cele mai puţin promiţătoare vor aduce succes, dacă sunt rânduite de Dumnezeu şi sunt executate cu umilinţă şi credinţă. Credinţa în Dumnezeu şi ascultarea de voinţa Sa sunt pentru creştin tot atât de însemnate în luptele spirituale cum erau pentru Iosua şi Ghedeon în bătăliile lor cu canaaniţii. Prin manifestările repetate ale puterii Sale pentru binele lui, Dumnezeu dorea să-l facă pe Israel să aibă credinţă în El şi să caute cu încredere ajutorul Lui în orice necaz. El este tot atât de binevoitor de a lucra împreună cu eforturile poporului Său şi de a face lucruri mari prin unelte slabe. Întregul cer aşteaptă ca noi să cerem puterea şi înţelepciunea cerului. Dumnezeu este Cel ce "poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi" (Efes. 3,20). 55:43 Ghedeon s-a înapoiat de la urmărirea vrăjmaşului naţiunii, pentru ca să fie acuzat şi mustrat de propriii săi concetăţeni. Când bărbaţii lui Israel s-au ridicat la chemarea lui împotriva madianiţilor, cei din seminţia lui Efraim au dat înapoi. Ei socoteau efortul acesta ca o întreprindere primejdioasă şi, întrucât Ghedeon nu le-a mai trimis o invitaţie specială, s-au folosit de scuza aceasta pentru a nu-i urma pe fraţii lor. Dar, când a venit vestea biruinţei lui Israel, efraimiţii au fost geloşi că nu avuseseră şi ei parte la ea. După înfrângerea madianiţilor, bărbaţii lui Efraim, la porunca lui Ghedeon, au luat în stăpânire vadurile Iordanului şi au împiedicat fuga celor urmăriţi. În felul acesta au fost ucişi mulţi vrăjmaşi, între aceştia chiar şi cele două căpetenii, Oreb şi Zeeb. Astfel, bărbaţii lui Efraim au smuls biruinţa şi au ajutat să fie dusă la desăvârşire. Cu toate acestea ei erau geloşi şi mânioşi, ca şi cum Ghedeon s-ar fi lăsat condus de propria sa voinţă şi judecată. Ei nu recunoşteau mâna lui Dumnezeu în biruinţa lui Israel şi nici nu onorau puterea şi îndurarea Lui, manifestate în 55:44 eliberarea lor. Tocmai faptul acesta dovedea că nu erau vrednici să fie aleşi ca uneltele Lui deosebite. 55:45 Când poporul se întorcea cu trofeele de biruinţă, ei i-au reproşat mânioşi lui Ghedeon: "Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, când ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?" 55:46 "Ce-am făcut eu pe lângă voi?" le-a răspuns Ghedeon. "Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?" "În mâinile voastre a dat Domnul Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian, Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?" 55:47 Duhul geloziei ar fi dus lesne la o ceartă care ar fi adus după sine acte de violenţă şi vărsări de sânge, dar răspunsul modest al lui Ghedeon a potolit mânia bărbaţilor lui Efraim, care s-au întors în pace la casele lor. Puternic şi neclintit când era vorba de principii, iar în război viteaz, Ghedeon a dat pe faţă o purtare aleasă, cum rareori s-a văzut. 55:48 În recunoştinţa lui pentru eliberarea de madianiţi, poporul i-a propus lui Ghedeon să-l facă împărat şi tronul să le rămână urmaşilor lui. Propunerea aceasta era o directă nesocotire a principiului teocraţiei. Dumnezeu era Împăratul lui Israel, iar aşezarea pe tron a unui om însemna lepădarea Cârmuitorului divin. Ghedeon a recunoscut aceasta; răspunsul lui a arătat cât de adevărate şi nobile erau principiile lui. El a declarat: "Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi". 55:49 Dar Ghedeon s-a lăsat atras în altă rătăcire, care a adus nenorocire asupra propriei sale familii şi asupra întregului Israel. Timpul de inactivitate care urmează unei mari bătălii este adesea împovărat de primejdii mai mari chiar decât timpul luptei. La această primejdie era expus acum Ghedeon. În el se afla acum un duh neliniştit. Până acum se mulţumise să execute poruncile date de Dumnezeu; dar, în loc să aştepte călăuzirea divină, el a început să facă planuri pentru sine. Când oştile Domnului câştigă o mare biruinţă, Satana îşi dublează eforturile pentru a nimici lucrarea lui Dumnezeu. În felul acesta i s-au dat lui Ghedeon gânduri şi planuri prin care poporul Israel urma să fie dus în rătăcire. 55:50 Pentru că i se ordonase să jertfească pe stânca unde i Se arătase Îngerul, Ghedeon a tras concluzia 55:51 că ar fi chemat să activeze ca preot. Fără să aştepte aprobarea divină, s-a hotărât să caute un loc potrivit şi să prezinte un sistem de închinare asemănător cu acela care se ţinea la cortul întâlnirii. Întrucât poporul era de partea sa, nu i-a fost greu să realizeze planul acesta. La cererea lui, i s-au dat ca parte de pradă toţi cerceii luaţi de la madianiţi. Poporul a mai adunat şi mult alt material scump, pe lângă hainele scumpe ale căpeteniilor madianiţilor. Din ce i s-a dat, Ghedeon a făcut un efod şi un pieptar, ce le imitau pe cele purtate de marele preot. Purtarea lui s-a dovedit o cursă pentru sine şi familia sa, ca şi pentru Israel. Serviciul divin neautorizat a făcut ca o mare parte din popor să-L părăsească în cele din urmă cu totul pe Domnul şi să se închine la idoli. După moartea lui Ghedeon, o mare parte din popor a aderat la această apostazie, printre care şi propria lui familie. Poporul lui Dumnezeu a fost acum abătut chiar prin omul prin care pe vremuri a fost nimicită idolatria. 55:52 Sunt puţini aceia care recunosc cât de departe merge influenţa cuvintelor şi purtării lor. De câte ori greşelile părinţilor au cea mai dăunătoare influenţă asupra copiilor şi copiilor copiilor lor, chiar şi după ce aceştia au fost aşezaţi de mult în mormânt! Fiecare exercită o influenţă asupra altora şi va fi făcut răspunzător pentru urmările acestei influenţe. Cuvintele şi faptele au o putere constrângătoare şi viitorul îndepărtat va arăta influenţa vieţii noastre. Impresia pe care o fac cuvintele şi faptele noastre se va întoarce cu siguranţă la noi, ca binecuvântare sau blestem. Gândul acesta face ca viaţa să aibă o teribilă solemnitate şi ne aduce la Dumnezeu în rugăciune umilă, ca El să ne conducă prin înţelepciunea Sa. 55:53 Aceia care ocupă locurile cele mai de frunte pot duce în rătăcire. Şi cei mai înţelepţi greşesc; şi cei mai puternici pot să se clatine şi să se poticnească. Este nevoie ca lumina cerească să ne lumineze fără încetare cărarea. Unica noastră siguranţă stă în a ne încredinţa fără condiţii calea în mâna Aceluia care a zis: "Urmează-Mă". 55:54 După moartea lui Ghedeon, "copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau. Şi n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel". Uitând ce îi datora lui Ghedeon, judecătorul şi salvatorul său, poporul l-a luat pe fiul nelegitim al lui Ghedeon, pe Abimelec, 55:55 şi l-a făcut împărat; pentru a-şi menţine puterea, el i-a ucis pe toţi copiii legitimi ai lui Ghedeon, în afară de unul. Atunci când părăsesc temerea de Dumnezeu, oamenii renunţă curând şi la onoare şi cinste. Cinstirea îndurărilor lui Dumnezeu va duce şi la cinstirea acelora care, ca şi Ghedeon, au fost folosiţi ca unelte pentru binecuvântarea poporului Său. Purtarea sălbatică a lui Israel faţă de casa lui Ghedeon era tot ce se putea aştepta de la un popor care dovedise atâta nerecunoştinţă faţă de Dumnezeu. 55:56 După moartea lui Abimelec, domnia judecătorilor care se temeau de Dumnezeu a slujit câtva timp pentru a ţine în frâu idolatria. Dar nu după multă vreme, poporul s-a întors la practicile neamurilor păgâne din mijlocul lui. În seminţiile din nord, zeii sirienilor şi sidonienilor aveau mulţi închinători. În sud-vest zeii filistenilor, iar în est aceia ai lui Moab şi Amon au câştigat inima israeliţilor, îndepărtând-'o de la Dumnezeul părinţilor lor. Dar apostazia a adus curând pedeapsa. Amoniţii au supus seminţiile din răsărit şi au pătruns, trecând Iordanul, în ţinutul lui Iuda şi al lui Efraim. În apus, filistenii au urcat de pe plaiurile lor de-a lungul mării, arzând şi jefuind în lung şi-n lat. Se părea că Israel fusese din nou dat pradă puterii neîndurătoare a vrăjmaşului. 55:57 Din nou, poporul a căutat ajutor la Acela pe care-L părăsise şi-L făcuse de ocară: "Copiii lui Israel au strigat către Domnul şi au zis: ‘Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor" (vezi Jud. 10, 10-16). Dar suferinţa nu adusese adevărata pocăinţă. Poporul se întrista pentru că păcatele îi aduceau necazuri, nu pentru că Îl dezonorase pe Dumnezeu prin nesocotirea sfintei Sale Legi. Adevărata pocăinţă este ceva mai mult decât durerea pentru păcate. Ea este o abatere hotărâtă de la rău. 55:58 Domnul le-a răspuns printr-unul din profeţii Săi: "Nu v-am izbăvit Eu de egipteni, de amoriţi, de fiii lui Amon şi de filisteni? Şi când v-au apăsat sidoniţii, Amalec şi moabiţii, şi aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor? Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi. Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!" 55:59 Cuvintele acestea solemne şi înspăimântătoare îndreaptă gândurile spre o altă scenă, viitoare - marea zi a judecăţii de pe urmă - când cei 55:60 care au lepădat bunătatea lui Dumnezeu şi au luat în râs harul Său vor privi dreptatea Lui drept în faţă. La judecata aceea, cei care au folosit talanţii daţi lor de Dumnezeu, şi anume timpul, mijloacele sau intelectul lor, spre a sluji idolilor, va trebui să dea socoteală. Ei L-au părăsit pe Prietenul lor sincer şi iubitor pentru a merge pe cărarea vieţii comode şi a păcatelor. Din când în când, le-a venit gândul să se întoarcă la Dumnezeu; dar lumea, cu nebunia şi înşelăciunile ei, le prindea atenţia. Plăcerile frivole, mândria în îmbrăcăminte şi satisfacerea apetitului le-au împietrit inima şi le-au amorţit conştiinţa, aşa încât glasul adevărului nu mai era auzit. Datoria era dispreţuită. Lucruri de o valoare veşnică au fost dispreţuite, până când inima a pierdut orice plăcere de a aduce vreo jertfă pentru Acela care a dat atât de mult pentru om. Dar, la ziua secerişului, ei vor secera ce au semănat. 55:61 Domnul a spus: "Fiindcă Eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă Îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile Mele şi nu vă plac mustrările Mele, de aceea şi Eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire. Îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, ca o furtună, şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea. Atunci Mă vor chema, şi nu voi răspunde; Mă vor căuta şi nu Mă vor găsi. Pentru că au urât ştiinţa, şi n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile Mele şi au nesocotit toate mustrările Mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor ... Dar cel ce M-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău" (Prov. 1,24-31.33). 55:62 De astă dată izraeliţii s-au umilit înaintea Domnului. Au scos dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit Domnului. Iar inima cea iubitoare a Domnului s-a îndurat, "s-a îndurat de suferinţele lui Israel". Da, îndelunga îndurare a Dumnezeului nostru! Îndată ce poporul a îndepărtat păcatele care îl ţineau departe de El, Domnul le-a ascultat rugăciunile şi a început să lucreze pentru ei. 55:63 Le-a fost ridicat un eliberator în persoana lui Iefta, un galaadit, care s-a luptat cu amoniţii şi a înfrânt puterea lor. De data aceasta, izraeliţii suferiseră optsprezece ani sub apăsarea vrăjmaşilor lor şi, cu toate acestea, au uitat din nou învăţătura pe care le-o adusese suferinţa. 55:64 Când poporul Său s-a întors din nou la căile lui rele, Domnul a îngăduit ca ei să fie din nou apăsaţi de vrăjmaşii lor cei puternici, filistenii. 55:65 Mulţi ani la rând au fost împovăraţi, iar uneori subjugaţi cu totul de naţiunea aceasta războinică şi fără milă. Ei se amestecaseră cu aceşti idolatri, luând parte la petrecerile şi slujbele lor idolatre, până când au ajuns să fie la fel ca ei în interese şi spirit. Atunci, aceşti prefăcuţi prieteni ai lui Israel s-au schimbat în cei mai înverşunaţi vrăjmaşi şi au căutat să-i nimicească pe toate căile. Ca şi Israel, prea adesea şi creştinii se lasă sub influenţa lumii şi se obişnuiesc cu principiile şi moravurile ei, pentru a-şi câştiga prietenia nelegiuiţilor; dar în cele din urmă se va dovedi că aceşti amici aparenţi sunt cei mai primejdioşi inamici. Satana lucrează prin mijlocirea nelegiuiţilor să-l atragă pe poporul lui Dumnezeu la păcat, sub aparenţa prieteniei, şi să-l despartă de El, iar atunci când pavăza şi scutul copiilor lui Dumnezeu sunt date la o parte, el îi îndeamnă pe ai lui să se ridice împotriva lor şi caută să-i nimicească. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: