54:55 Sărbătoarea aceasta trebuia să fie un îndemn la bucurie. Avea loc curând după Ziua cea mare a ispăşirii, în care se primise asigurarea că nelegiuirile lor nu vor mai fi amintite. Fiind împăcaţi cu Dumnezeu, veneau acum înaintea Lui pentru a-I recunoaşte bunătatea şi pentru a-L lăuda pentru îndurările Lui. Lucrările secerişului fiind terminate şi preocupările pentru noul an neîncepând încă, poporul era liber de griji şi se putea bucura în voie de timpul acela plăcut şi sfânt. Cu toate că numai taţilor şi fiilor le era dată porunca de a se înfăţişa la sărbătoare, pe cât era posibil ei erau totuşi însoţiţi de toată familia, iar de ospitalitate aveau parte şi slugile, leviţii, străinii şi săracii, cărora li se zicea un "bun venit".