53:2 Pentru a încuraja adunarea poporului în vederea serviciului divin şi, de asemenea, pentru a se purta de grijă de cei sărmani, se cerea o a doua zecime din toate veniturile. Cu privire la zecimea dintâi, Domnul spusese: "Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel" (Numeri 18,21). Cu privire la a doua, El poruncise aşa: "Să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău" (Deut. 14,23.29; 16, 11-14). Zecimea aceasta, sau echivalentul ei în bani, trebuia să fie adusă timp de doi ani la locul unde se afla sanctuarul. După ce Îi aduceau lui Dumnezeu un dar de mulţumire şi o anumită parte o dădeau preotului, închinătorii trebuia să folosească restul pentru o sărbătoare sfântă la care trebuia să ia parte leviţii, străinii, orfanii şi văduvele. În felul acesta erau luate măsuri pentru jertfa de mulţumire şi mesele de sărbătoare anuale, iar poporul era adus în societatea preoţilor şi leviţilor, pentru ca să fie învăţat de aceştia cele cu privire la serviciul divin şi încurajat să ia parte la el.