52:13 Urmările reţinerii de la lucrarea lui Dumnezeu, chiar şi numai a darurilor de bună voie, s-au arătat lămurit în zilele profetului Hagai. După întoarcerea din robia babiloniană, iudeii s-au apucat să rezidească templul şi o secetă gro''zavă, care i-a adus în adevărată lipsă, i-a făcut să creadă că e cu neputinţă să termine clădirea templului. "N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului" - ziceau ei. Dar li s-a trimis un cuvânt prin profetul Domnului: "Dar pentru voi a venit oare vremea ca să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată? Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: ‘Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănaţi mult şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă!'" (vezi Hagai 1), cauza fiind următoarea: "'Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?' zice Domnul oştirilor. ‘Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot bunul mâinilor voastre'". (Hagai 1, 9-11). "Atunci când veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri,