50:29 La cercetarea unui caz de moarte, pârâtul nu trebuia să fie condamnat pe temeiul mărturiei unui singur martor, chiar dacă împrejurările ar fi vorbit cu tărie împotriva lui. Porunca Domnului glăsuia astfel: "Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie pedepsit pe mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit cineva la moarte" (Num. 35, 30). Domnul Hristos a fost Acela care i-a dat lui Moise instrucţiunile acestea pentru Israel şi, atunci când El Se afla personal cu ucenicii Săi pe pământ şi-i învăţa cum să se poarte cu cel greşit, Marele Învăţător a repetat învăţătura că mărturia unui singur om nu este îndestulătoare pentru a declara nevinovat sau pentru a osândi pe cineva. Vederile şi părerile unui singur om nu trebuie să fie decisive în problemele aflate în discuţie. În toate aceste cazuri, trebuie ca doi sau mai mulţi să fie uniţi şi să poarte răspunderea împreună, "pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori" (Mat. 18,16).