50:27 Cetăţile de scăpare erau în aşa fel împărţite, încât din oricare parte a ţării se putea ajunge la ele după un drum de o jumătate de zi. Drumurile care duceau la ele erau totdeauna ţinute în bună stare; pretutindeni de-a lungul drumului trebuia să fie tăbliţe de semnalizare, pe care stătea scris cu litere mari şi uşor de înţeles "Spre adăpost", pentru ca cel fugărit să nu mai întârzie nici o clipă. Oricine putea să se folosească de această înlesnire, fie evreu, fie străin, fie trecător. Dar, dacă cel nevinovat nu trebuia să fie ucis în chip pripit, nici cel vinovat nu trebuia să rămână nepedepsit. Cazul fugarului trebuia să fie cercetat de autorităţile locului, după dreptate, şi numai dacă nu era găsit vinovat de presupusa ucidere urma să fie adăpostit în cetatea de scăpare. Vinovatul era