50:26 Şase dintre cetăţile încredinţate leviţilor - câte trei de fiecare parte a Iordanului - au fost rânduite ca cetăţi de scăpare, în care să afle refugiu ucigaşul care fugea acolo. Cetăţile acestea fuseseră rânduite de Moise ca "cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî fără voie. Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat" (Num. 35, 11.12), zicea el. Această milostivă întocmire era necesară din cauza vechiului obicei al răzbunării personale, obicei după care obligaţia de a-l pedepsi pe ucigaş îi revenea celei mai apropiate rude sau celui mai apropiat moştenitor al mortului. În cazurile în care vina era dovedită, judecătorii nu mai aveau nevoie să mai aştepte vreo înfăţişare. I se îngăduia răzbunătorului să-l urmărească pe criminal pretutindeni şi să-l ucidă oriunde l-ar fi găsit. Domnul nu a socotit că este bine să desfiinţeze atunci acest obicei, dar S-a îngrijit de siguranţa acelora care ucideau pe cineva fără voie.