50:13 Cele cerute i-au fost acordate fără întârziere. Nimănui altcuiva nu i se putea încredinţa cu mai multă siguranţă cucerirea acestor cetăţi uriaşe. "Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul ... pentru că urmase în totul calea Domnului". Îndurase împreună cu poporul său îndelungata călătorie prin pustiu şi avusese, în felul acesta, parte de dezamăgirile şi durerile celor vinovaţi. Cu toate acestea nu se plângea, ci preamărea îndurarea lui Dumnezeu care îl ocrotise prin pustie, în timp ce fraţii lui mureau. În mijlocul oboselilor, primejdiilor şi molimelor călătoriei prin pustie şi în anii de lupte, de când intrase în Canaan, Domnul îl păstrase în viaţă şi acum, când era în vârstă de peste optzeci de ani, puterea nu îi slăbise ... El n-a cerut pentru sine un ţinut gata cucerit, ci pe acela despre care iscoadele spuseseră în mod deosebit să nu poate fi cucerit. Cu ajutorul lui Dumnezeu avea să smulgă cetăţile acestea chiar din mâna uriaşilor acelora, în faţa cărora credinţa lui Israel se clătinase. Nu dorinţa după onoare sau mărire a inspirat cucerirea lui Caleb.