Printable ModePatriarhi şi profeţi, 5
|
5:1 Cap. 3 - Ispitirea şi căderea 5:2 Ne mai având posibilitatea să stârnească răscoală în ceruri, vrăjmăşia lui Satana împotriva lui Dumnezeu a găsit un nou teren în a complota la ruina neamului omenesc. În fericirea şi pacea perechii sfinte din Eden, el avea viziunea binecuvântării care, pentru el, era pentru totdeauna pierdută. Stăpânit de invidie, s-a hotărât să-i incite la neascultare şi să aducă asupra lor vinovăţia şi pedeapsa păcatului. El avea să schimbe iubirea lor în neîncredere şi cântecele lor de laudă în reproşuri împotriva Făcătorului lor. În felul acesta, nu numai că avea să arunce aceste fiinţe nevinovate în aceeaşi mizerie pe care el însuşi o trăia, ci avea să arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu şi să producă durere în ceruri. 5:3 Primii noştri părinţi au fost avertizaţi cu privire la primejdia ce-i ameninţa. Solii cereşti le-au înfăţişat istoria căderii lui Satana, cum şi complotul lui pentru nimicirea lor, dezvăluindu-le pe deplin natura guvernării divine pe care prinţul răului căuta s-o răstoarne. Satana şi oştile sale au căzut datorită neascultării de poruncile cele drepte ale lui Dumnezeu. Cât de important era, deci, ca Adam şi Eva să onoreze această Lege, singura în stare să menţină ordinea şi dreptatea. 5:4 Legea lui Dumnezeu este tot atât de sfântă ca şi Dumnezeu. Ea este o relevare a voinţei Sale, o transcriere a caracterului Său, expresia iubirii şi înţelepciunii divine. Armonia creaţiunii depinde de o desăvârşită conformare a tuturor fiinţelor, a tot ce există, a ceea ce se mişcă sau nu, cu Legea Creatorului. Dumnezeu a dat legi după care să se conducă nu numai fiinţele existente, ci toate lucrările naturii. Totul se află sub legi fixe, legi ce nu pot fi ignorate. Dar, în timp ce în natură totul este guvernat de legi naturale, numai omul, dintre toate fiinţele ce populează pământul, numai el este răspunzător faţă de Legea morală. Omului, coroana creaţiunii Sale, Dumnezeu îi dă puterea să înţeleagă cerinţele Sale, să înţeleagă dreptatea şi generozitatea Legii Sale, cum şi pretenţiile ei sfinte faţă de el; iar omului i se cere să răspundă prin ascultare. 5:5 Asemenea îngerilor, locuitorii Edenului fuseseră puşi la probă; fericirea lor putea fi menţinută numai cu condiţia credincioşiei faţă de Legea Creatorului. Ei puteau să asculte şi să trăiască sau să nu asculte şi să piară. Dumnezeu îi făcuse beneficiarii unor bogate binecuvântări; dar dacă ei aveau să nesocotească voia Sa, El, care nu i-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, nu-i putea lăsa nici pe ei nepedepsiţi; păcatul avea să ducă la pierderea darurilor Sale şi să aducă asupra lor mizeria şi ruina. 5:6 Îngerii i-au avertizat să se păzească de înşelăciunile lui Satana, întrucât eforturile lui de a-i prinde în mrejele sale aveau să fie neobosite. Atâta vreme cât ei erau ascultători de Dumnezeu, cel rău nu le putea face nici un rău; căci, dacă era nevoie, toţi îngerii cerului aveau să fie trimişi în ajutorul lor. Dacă ei respingeau cu tărie primele lui insinuări, atunci aveau să fie tot aşa de în siguranţă ca şi solii cereşti. Dar, dacă o dată cedau ispitei, natura lor avea să ajungă atât de stricată, încât să nu mai aibă nici o putere şi nici voinţă în ei înşişi ca să reziste lui Satana. 5:7 Pomul cunoştinţei a fost pentru ei un mijloc de testare a ascultării şi iubirii lor faţă de Dumnezeu. Domnul a considerat că este bine să le pună înainte o singură restricţie referitoare la folosirea a tot ceea ce se află în grădină; dar, dacă ei aveau să nesocotească voia Sa în legătură cu acest lucru deosebit, aveau să se facă vinovaţi de păcatul neascultării. Satana nu avea să-i urmărească totdeauna cu ispitele lui; el avea acces la ei numai la pomul din care le era interzis să mănânce. Dacă ei aveau să cerceteze natura lui, se expuneau înşelăciunilor lui. Erau sfătuiţi să acorde o deosebită atenţie avertizării pe care Dumnezeu le-a dat-o şi să fie mulţumiţi cu învăţătura, cunoştinţa, pe care El a considerat de bine să le-o transmită. 5:8 Pentru a aduce la îndeplinire lucrarea sa fără să fie văzut, Satana a ales să folosească şarpele - ca medium - o travestire bine adaptată pentru scopul pe care-l urmărea, şi anume înşelarea lor. Şarpele a fost una dintre cele mai înţelepte şi mai frumoase creaturi de pe pământ. El avea aripi şi, când zbura prin aer, oferea o privelişte de o strălucire scânteietoare, având culoarea şi strălucirea aurului trecut prin foc. Odihnindu-se în ramurile bogat încărcate cu roade ale pomului oprit şi ospătându-se cu delicioasele lui fructe, era un lucru ce atrăgea atenţia şi încânta ochiul celui ce-l privea. Astfel, în grădina păcii era ascuns nimicitorul, pândindu-şi prada. 5:9 Îngerii o avertizaseră pe Eva să aibă grijă să nu se despartă de soţul ei în timp ce erau ocupaţi cu lucrul lor de fiecare zi din grădină; lângă el, ea avea să fie mai puţin în primejdia de a fi ispitită decât dacă ar fi fost singură. Dar, absorbită de îndeletnicirea ei plăcută, fără să-şi dea seama, s-a 5:10 îndepărtat de lângă el. Când şi-a dat seama că era singură, a avut simţământul primejdiei, dar a dat la o parte teama, considerând că are suficientă înţelepciune şi putere ca să discernă răul şi să i se opună. Nesocotind avertizarea îngerilor, ea s-a trezit deodată privind cu admiraţie şi curiozitate la pomul oprit. Fructul era frumos şi se întreba în sinea ei de ce oare Dumnezeu nu le-a îngăduit să aibă acces la el. Acum era ocazia ce se oferea ispititorului. Ca şi când era în stare să priceapă cele ce se petreceau în mintea ei, el i s-a adresat: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: 'Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?'" (Gen.3,2). Eva a fost surprinsă şi a tresărit, auzind parcă ecoul gândurilor ei. Dar şarpele a continuat cu o voce plină de muzicalitate să-i aducă laude subtile cu privire la neîntrecuta ei drăgălăşenie, iar cuvintele lui nu-i displăceau. În loc să fugă din locul acela, ea a întârziat, minunându-se că aude un şarpe vorbind. Dacă i s-ar fi adresat o fiinţă asemenea îngerilor, temerile ei ar fi fost trezite, dar ea nu s-a gândit niciodată că şarpele cel fascinant putea deveni un medium al vrăjmaşului căzut. 5:11 La întrebarea ademenitoare a ispititorului, ea a răspuns: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: 'Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi'. Atunci şarpele a zis femeii: 'Hotărât, că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul'" (Gen.3,2-5). 5:12 Înfruptându-se din acest pom, a declarat el, ei aveau să ajungă într-o sferă mult mai înaltă a existenţei lor şi să pătrundă într-un vast câmp al cunoştinţei. Chiar el a mâncat din fructul oprit şi, ca rezultat, a obţinut puterea de a vorbi. El a insinuat faptul că din gelozie Dumnezeu voieşte să-i împiedice să mănânce din el, ca nu cumva să ajungă şi ei să fie deopotrivă cu El. Datorită proprietăţilor lui minunate de a da înţelepciune şi putere, El le-a interzis să guste sau chiar să se atingă de el. Ispititorul lasă să se înţeleagă că, de fapt, avertizarea divină nu avea să fie realmente adusă la îndeplinire; ea era destinată numai să-i intimideze. Cum avea să fie posibil pentru ei să moară? N-au mâncat ei oare din pomul vieţii? Dumnezeu nu urmărea altceva decât să-i împiedice să ajungă la o mai nobilă dezvoltare şi la realizarea unei mai mari fericiri. 5:13 Aceasta a fost şi este lucrarea lui Satana, din zilele lui Adam şi până în prezent, şi el a urmărit-o cu mare succes. El îi ispiteşte pe oameni să nu se încreadă în iubirea lui Dumnezeu şi să se îndoiască de înţelepciunea Lui. El caută continuu 5:14 să trezească un spirit de curiozitate nesfântă, o dorinţă nepotolită şi plină de curiozitate de a pătrunde în tainele înţelepciunii şi puterii divine. În eforturile lor de a descoperi ceea ce Dumnezeu a binevoit să păstreze ascuns, mulţi pierd din vedere adevărurile pe care el le-a descoperit şi care sunt esenţiale pentru mântuire. Satana îi ispiteşte pe oameni la neascultare, făcându-i să creadă că în acest fel ei pătrund într-un minunat câmp al cunoaşterii. Dar toate acestea nu sunt decât o înşelăciune. Plini de ideile lor despre progres, călcând în picioare cerinţele lui Dumnezeu, merg pe drumul ce duce la degradare şi moarte. 5:15 Satana a spus sfintei perechi că va avea de câştigat prin călcarea Legii lui Dumnezeu. Nu vedem noi şi astăzi asemenea raţionamente? Mulţi vorbesc despre îngustimea acelora care ascultă de poruncile lui Dumnezeu, în timp ce ei pretind a avea idei mai largi, bucurându-se de o mai mare libertate. Ce altceva este aceasta decât un ecou al vocii din Eden care spunea: "În ziua în care veţi mânca din el" - călcând preceptele divine - "veţi fi ca Dumnezeu"? Satana a susţinut faptul că, mâncând din fructul oprit, a beneficiat de mult bine, dar n-a lăsat să se vadă că prin neascultare el a fost aruncat din ceruri. Deşi el era conştient de faptul că păcatul are ca rezultat o pierdere infinită, a ascuns propria sa stare mizerabilă, cu scopul de a atrage şi pe alţii în situaţia sa. Tot la fel, călcătorul Legii lui Dumnezeu caută acum să ascundă adevăratul său caracter; el poate pretinde că este sfânt, dar declaraţia sa atât de pompoasă nu are alt efect decât acela că-l face mai de temut, ca înşelător. El este de partea lui Satana, călcând în picioare Legea lui Dumnezeu şi determinându-i pe alţii să facă la fel, spre ruina lor veşnică. 5:16 Eva, într-adevăr, a crezut cuvintele lui Satana, dar credinţa ei n-a scutit-o de pedeapsa păcatului. Ea a nesocotit cuvintele lui Dumnezeu şi aceasta a fost ceea ce a dus la căderea ei. În ziua judecăţii, oamenii nu vor fi condamnaţi pentru faptul că în mod cinstit ei au crezut o minciună, ci pentru că n-au crezut adevărul, pentru că au neglijat ocazia de a învăţa ce este adevărul. Dimpotrivă, cu toată sofisticăria lui Satana, este totdeauna un lucru dezastruos acela de a nu asculta de Dumnezeu. Noi trebuie să ne consacrăm inimile ca să cunoaştem ce este adevărul. Toate lecţiile pe care Dumnezeu le-a lăsat să fie cuprinse în Cuvântul Său sunt pentru avertizarea şi învăţătura noastră. Ele nu sunt date ca să ne scape de înşelăciune. Nesocotirea lor va sfârşi în ruină pentru noi. Putem fi siguri că ceea ce vine în conflict cu Cuvântul lui Dumnezeu vine de la Satana. 5:17 Şarpele a rupt fructul din pomul oprit şi l-a aşezat în mâinile pe jumătate împotrivitoare ale Evei. Apoi el i-a amintit 5:18 propriile cuvinte, că Dumnezeu le interzisese să se atingă de pom ca să nu moară. Dar şarpele a spus că ea nu avea să sufere mai mult mâncând fructul oprit decât dacă l-ar atinge. Văzând că nimic rău nu se întâmplă ca o consecinţă a ceea ce a făcut, Eva a devenit mai îndrăzneaţă. Când a văzut că "pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea", a "luat deci din rodul lui şi a mâncat" (Gen.3,6). Fructul era delicios la gust şi, pe când mânca din el, a avut senzaţia că simte o putere reînviorătoare şi s-a văzut păşind într-o poziţie mai înaltă a existenţei sale. Fără teamă, a luat şi a mâncat. Acum, păcătuind ea însăşi, Eva a devenit un agent al lui Satana în lucrarea de ruinare a soţului ei. Într-o stare de stranie şi nenaturală excitare, cu mâinile pline de fructele oprite, ea l-a căutat şi i-a povestit toate cele ce au avut loc. 5:19 O expresie de întristare s-a întipărit pe faţa lui Adam. El era uimit şi alarmat. La cuvintele Evei, el a răspuns că acesta trebuie să fie vrăjmaşul împotriva căruia fuseseră avertizaţi; şi, prin hotărârea divină, ea trebuia să moară. Ca răspuns, ea l-a îmbiat să mănânce, repetând cuvintele şarpelui, că nu vor muri, cu siguranţă. Ea a considerat că lucrul acesta trebuie să fie adevărat, pentru că nu simţea nici o dovadă a dizgraţiei lui Dumnezeu, ci din contră, trăia experienţa unei plăcute şi înălţătoare influenţe, care umplea fiecare facultate cu un nou suflu de viaţă şi care - gândea ea - era inspirat de soli cereşti. 5:20 Adam a înţeles că tovarăşa sa a călcat porunca lui Dumnezeu, nesocotind singura oprelişte ce le-a fost pusă ca test al credincioşiei şi iubirii lor. În mintea sa avut loc o luptă teribilă. El deplângea faptul că îngăduise Evei să rătăcească departe de el. Dar acum fapta fusese săvârşită; el trebuia să se despartă de aceea a cărei societate fusese bucuria sa. Cum avea să suporte el lucrul acesta? Adam se bucurase în compania lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi îngeri. El privise slava Creatorului. Adam înţelesese destinul măreţ ce se deschidea înaintea neamului omenesc, dacă ei rămâneau credincioşi lui Dumnezeu. Acum, toate aceste binecuvântări erau pierdute din vedere de teama de a nu pierde acel singur dar, care în ochii săi le întrecea pe toate celelalte. Iubirea, recunoştinţa şi credincioşia faţă de Creator, toate erau subordonate iubirii lui pentru Eva. Ea era o parte din el şi nu putea suporta gândul despărţirii. Nu putea pricepe că aceeaşi Putere Infinită, care din pulberea pământului i-a creat o fiinţă vie, frumoasă, şi, din iubire pentru el, i-a dat un tovarăş, putea să-i dea altul în loc. De aceea, el s-a hotărât să împărtăşească soarta ei; dacă ea trebuia să moară, şi el avea să moară împreună cu ea. În definitiv, gândea el, 5:21 nu cumva erau adevărate cuvintele şarpelui cel înţelept? Eva era în ochii lui tot aşa de frumoasă şi nevinovată ca şi înainte de acest act de neascultare. Ea manifesta o mai mare iubire pentru el decât până atunci. Nici un semn al morţii nu a apărut în fiinţa ei şi el se hotărî repede să înfrunte consecinţele. A luat fructul şi l-a mâncat repede. 5:22 După păcătuirea sa, Adam se vedea - la început - păşind într-o altă sferă a existenţei sale. Dar, nu după mult timp, gândul păcătuirii sale l-a umplut de groază. Aerul, care până atunci fusese la o temperatură blândă şi uniformă, acum părea că îngheaţă perechea vinovată. Iubirea şi pacea care fuseseră partea lor s-au dus, iar în locul lor ei aveau simţământul păcatului, o teamă pentru viitor, o goliciune a sufletului. Veşmântul de lumină care-i acoperea acum a dispărut şi, pentru a-l înlocui, ei au încercat să dea formă unui acoperământ pentru ei; căci goi, nu puteau să dea ochii cu Dumnezeu şi cu sfinţii îngeri. 5:23 Acum ei începeau să vadă adevăratul caracter al păcatului lor. Adam i-a reproşat tovarăşei sale actul său nebunesc de a pleca de lângă el şi de a îngădui să fie înşelată de către şarpe; dar amândoi se mângâiau la gândul că Dumnezeu, care le dăduse atâtea dovezi ale iubirii Sale, avea să-i ierte pentru acest unic păcat sau că, totuşi, nu aveau să fie supuşi unei pedepse atât de teribile, cum se temeau că va fi. 5:24 Satana triumfa pentru succesul său. El a ispitit femeia, ca aceasta să nu se mai încreadă în iubirea lui Hristos, să se îndoiască de înţelepciunea Lui, să calce Legea Sa şi, prin ea, el a făcut ca Adam să fie înfrânt. 5:25 Dar Marele Dătător al Legii era gata să facă cunoscut lui Adam şi Evei consecinţele păcatului lor. Prezenţa divină se manifestă în grădină. În nevinovăţia şi sfinţenia lor, ei salutau cu bucurie apropierea Creatorului lor; dar acum" ei au fugit plini de groază, căutând să se ascundă în cele mai retrase colţuri ale grădinii. Dar "Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: 'Unde eşti?' El a răspuns: 'ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.' Şi Domnul a zis: 'Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?'" (Gen.3,9.11). 5:26 Adam nu putea nici să nege, nici să scuze păcatul său; dar, în loc să dea pe faţă pocăinţă, el a făcut tot posibilul să arunce vina asupra soţiei şi, în acest fel, asupra lui Dumnezeu Însuşi: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat" (Gen.3,12). El, care din iubire pentru Eva, în mod deliberat, a ales să piardă 5:27 aprobarea lui Dumnezeu, căminul său din Paradis şi o viaţă veşnică plină de bucurie, putea acum, după căderea sa, să se străduiască să-i facă răspunzători pentru păcat pe tovarăşa sa şi chiar pe Creatorul său. Atât de teribilă este puterea răului! 5:28 Când femeia a fost întrebată: "Ce ai făcut?", ea a răspuns: "Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom" (Gen.3,13). "De ce ai creat şarpele?" - acestea erau întrebările ce implicit se găseau în scuza ei pentru păcatul făptuit. Astfel, asemenea lui Adam, ea Îl făcea pe Dumnezeu răspunzător pentru căderea lor. Spiritul îndreptăţirii de sine îşi are originea în tatăl minciunii; el a fost nutrit de către primii noştri părinţi de îndată ce ei s-au supus influenţei lui Satana şi a fost manifestat de către toţi fiii şi fiicele lui Adam. În loc ca în umilinţă să-şi mărturisească păcatele, ei caută să se apere aruncând vina asupra altora, asupra împrejurărilor sau asupra lui Dumnezeu, făcând chiar din binecuvântările Sale o ocazie de a murmura împotriva Lui. 5:29 Domnul a pronunţat atunci sentinţa împotriva şarpelui: "Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână" (Gen.3,14). Deoarece a fost folosit de Satana ca medium, şarpele avea să aibă partea sa în judecata divină. Din cea mai frumoasă şi cea mai admirată dintre toate creaturile câmpului, el avea să devină cea mai respingătoare şi cea mai detestată dintre toate, de temut şi urâtă atât de oameni, cât şi de animale. Cuvintele adresate mai departe şarpelui se aplică direct lui Satana, arătând înainte spre înfrângerea şi distrugerea lui finală: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul" (Gen.3,15). 5:30 Evei i s-a vorbit despre necazul şi durerea care de atunci încolo trebuia să fie partea ei. Domnul spune: "Dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine" (Gen.3,16). La creaţiune, Dumnezeu a făcut-o să fie egală cu Adam. Dacă ei rămâneau ascultători de Dumnezeu - în armonie cu marea Sa lege a iubirii - aveau să fie totdeauna în armonie unul cu altul; păcatul însă a adus discordie, iar unirea lor putea fi acum menţinută şi armonia păstrată numai cu preţul supunerii din partea unuia sau altuia. Eva a fost prima care a păcătuit. Ea a căzut în ispită datorită faptului că s-a despărţit de tovarăşul ei, contrar poruncii divine. Datorită cererii ei a păcătuit Adam şi de aceea ea a fost pusă sub stăpânirea soţului ei. Dacă principiile 5:31 cuprinse în Legea lui Dumnezeu ar fi fost urmate de către neamul omenesc căzut, această sentinţă, deşi apărută ca un rezultat al păcatului, s-ar fi dovedit totuşi o binecuvântare pentru ei; dar faptul că bărbatul a abuzat de supremaţia ce i-a fost dată a făcut adesea ca soarta femeii să fie foarte amară, făcându-i viaţa o povară. 5:32 Eva fusese în mod desăvârşit fericită lângă soţul ei, în grădina Edenului; dar, asemenea neliniştitelor Eve moderne, ei îi plăcea să creadă în speranţa pătrunderii într-o sferă mai înaltă decât aceea pe care i-o hotărâse Dumnezeu. În încercarea de a se ridica mai presus de poziţia sa iniţială, ea a căzut cu mult mai jos decât aceasta. Un rezultat asemănător va fi partea tuturor acelora care nu sunt binevoitoare să-şi împlinească cu bucurie îndatoririle vieţii în armonie cu planul lui Dumnezeu. În eforturile lor de a ajunge la poziţii pentru care El nu le-a rânduit, multe lasă vacante locurile în care puteau fi o binecuvântare. În dorinţa lor pentru o sferă mai înaltă, multe sacrifică adevărata demnitate feminină, cum şi nobleţea caracterului şi lasă nefăcută chiar lucrarea pe care Cerul le-a dat s-o facă. 5:33 Lui Adam, Domnul i-a spus: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: 'Să nu mănânci deloc din el', blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce" (Gen.3,17-19). 5:34 Nu a fost voia lui Dumnezeu ca perechea fără păcat să cunoască ceva în ceea ce priveşte păcatul. El le-a dat cu îmbelşugare binele şi a reţinut de la ei răul. Dar, împotriva poruncii Sale, ei au mâncat din pomul oprit şi acum ei vor continua să mănânce din el - vor cunoaşte răul - în toate zilele vieţii lor. Din acel moment, neamul omenesc avea să fie chinuit, hăituit de ispitele lui Satana. În loc de munca dătătoare de fericire, ce le fusese dată până atunci, îngrijorarea şi truda aveau să fie partea lor. Ei aveau să sufere dezamăgire, durere, suferinţă şi, în cele din urmă, moartea. 5:35 Sub blestemul păcatului, întreaga natură avea să dea mărturie omului despre caracterul şi consecinţele răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a făcut pe om, El l-a făcut stăpân peste pământ şi peste toate vieţuitoarele de pe el. Atâta vreme cât Adam a rămas credincios Cerului, întreaga natură îi era supusă. Dar când s-a răzvrătit împotriva Legii divine, fiinţele inferioare s-au răzvrătit împotriva lui. Astfel, 5:36 în marea Sa milă, Domnul avea să le arate oamenilor sfinţenia Legii Sale şi avea să-i facă să vadă, din propria lor experienţă, primejdia înlăturării ei chiar şi în măsura cea mai mică. 5:37 Şi viaţa de trudă şi griji care avea să fie de acum încolo partea omului a fost dată şi ea cu iubire. Datorită păcatului său, era necesară o disciplină, trebuia să pună un control asupra apetitului şi pasiunii şi să dezvolte obiceiul stăpânirii de sine. Era o parte a marelui plan al lui Dumnezeu pentru recuperarea omului din ruina şi degradarea păcatului. 5:38 Avertizarea adresată primilor noştri părinţi: "În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit" (Gen.2,17) nu însemna că ei aveau să moară chiar în ziua în care s-au înfruptat din fructul oprit. Dar în acea zi avea să fie pronunţată irevocabila sentinţă. Nemurirea le-a fost făgăduită cu condiţia ascultării; prin păcătuire ei aveau să piardă viaţa veşnică. Chiar în ziua aceea, ei aveau să fie condamnaţi la moarte. 5:39 Pentru a avea o existenţă veşnică, omul trebuia să continue să se împărtăşească din pomul vieţii. Ne mai având această posibilitate, vitalitatea lui avea să scadă în mod treptat, până când viaţa avea să se termine. A fost planul lui Satana acela ca Adam şi Eva, prin neascultare, să atragă dizgraţia lui Dumnezeu; şi apoi, dacă dădeau greş în a obţine iertare, el a sperat că ei aveau să mănânce mai departe din pomul vieţii, perpetuând astfel existenţa păcatului şi a mizeriei. Dar, după căderea omului, îngerii sfinţi au fost imediat însărcinaţi să păzească pomul vieţii. În jurul pomului vieţii, aceşti îngeri făceau să strălucească raze de lumină, dând înfăţişarea unei săbii strălucitoare. Nimeni din familia lui Adam n-a avut îngăduinţa să treacă peste această barieră şi să se înfrupte din fructele dătătoare de viaţă - de aceea nu există nici un păcătos nemuritor. 5:40 Valul durerilor care au urmat după păcătuirea primilor noştri părinţi este privit de mulţi ca fiind o consecinţă prea severă pentru un păcat atât de mic şi aceştia pun sub semnul întrebării înţelepciunea şi dreptatea lui Dumnezeu, în comportamentul Său cu omul. Dar dacă aceştia ar privi mai profund această problemă, atunci ar putea discerne greşeala lor. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, fără păcat. Pământul trebuia să fie populat cu fiinţe ce aveau să fie numai cu puţin mai prejos decât îngerii; dar ascultarea lor trebuia să fie probată, căci Dumnezeu nu putea îngădui ca lumea să fie plină cu aceia care aveau să nesocotească Legea Sa. Şi totuşi, în marea Sa milă, El nu l-a supus pe Adam la o încercare prea severă. Iar faptul că interdicţia era foarte uşoară face ca păcatul să fie nemăsurat de mare. Dacă Adam nu putea să treacă cu bine prin cea mai mică dintre probe, cum avea el 5:41 să suporte o încercare mult mai mare, dacă aveau să i se încredinţeze responsabilităţi mai înalte? 5:42 Dacă Adam ar fi fost supus unor probe mult mai mari, atunci aceia a căror inimă înclină spre rău aveau să găsească scuze pentru ei, spunând: "Aceasta este o problemă neînsemnată, iar pe Dumnezeu nu Îl interesează lucrurile mici". Şi astfel, avea să fie o continuă păcătuire în lucruri considerate ca fiind fără importanţă, care trec nemustrate între oameni. Dar Domnul a făcut clar faptul că păcatul, indiferent de mărimea lui, este o ofensă la adresa Lui. 5:43 Eva a considerat ca fiind un lucru mic acela de a nu asculta de Dumnezeu, mâncând din fructul oprit, ispitindu-l de asemenea şi pe soţul ei ca să păcătuiască; dar păcatul lor a deschis larg porţile unui potop de vaiuri ce s-au abătut asupra lumii. Cine poate cunoaşte, în momentul ispitei, urmările teribile ce vor rezulta dintr-un pas greşit? 5:44 Mulţi dintre aceia care învaţă că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie pentru om susţin că este imposibil pentru el să asculte preceptele ei. Dar, dacă lucrul acesta ar fi adevărat, atunci de ce a suferit Adam pedeapsa neascultării? Păcatul primilor noştri părinţi a adus vina şi necazul asupra lumii şi, dacă n-ar fi fost bunătatea şi mila lui Dumnezeu, ar fi cufundat neamul omenesc într-o disperare lipsită de speranţă. Nimeni să nu se înşele singur. "Plata păcatului este moartea" (Rom.6,23). Legea lui Dumnezeu nu poate fi nicidecum călcată acum, fără ca cel în cauză să nu-şi primească pedeapsa, după cum a fost şi atunci când sentinţa s-a pronunţat asupra părintelui omenirii. 5:45 După păcatul lor, Adam şi Eva nu mai puteau să locuiască în Eden. Ei au cerut cu stăruinţă să rămână în căminul nevinovăţiei şi bucuriei lor. Ei au mărturisit că au pierdut orice drept la acel cămin fericit, pentru viitor angajându-se să dea pe faţă o strictă ascultare de Dumnezeu. Dar li s-a spus că, datorită păcatului, natura lor s-a stricat; ei şi-au slăbit astfel puterea de a rezista răului şi au deschis calea ca Satana să poată avea mai repede acces la ei. În nevinovăţia lor, ei s-au supus ispitei; iar acum, într-o stare de conştientă vinovăţie, vor avea mai puţină putere să-şi menţină integritatea. 5:46 În umilinţă şi cu o amărăciune ce nu se poate descrie, ei şi-au luat rămas bun de la căminul lor frumos şi au plecat să locuiască pe pământul care se afla acum sub blestemul păcatului. Atmosfera, cândva blândă şi cu temperatură uniformă, era acum supusă unor schimbări vizibile şi, în mila Sa, Domnul le-a făcut o îmbrăcăminte din piei, ca o protecţie împotriva căldurii şi frigului excesiv. 5:47 Când au văzut florile ofilindu-se şi frunzele căzând, primele semne ale decăderii, Adam şi tovarăşa sa au plâns mult mai mult decât îi plâng oamenii pe morţii lor. Moartea fragilelor şi delicatelor flori era, într-adevăr, un motiv de durere; dar, când pomilor celor falnici le cădeau frunzele, scena aceasta le-a adus în mod viu în minte faptul dureros, că moartea este partea a tot ce are viaţă. 5:48 Grădina Edenului a rămas mult timp pe pământ, după ce omul a fost expatriat de pe plăcutele ei alei. Neamului omenesc căzut i-a fost îngăduit mult timp să privească la căminul nevinovăţiei, numai intrarea în grădină fiind oprită de către îngerii păzitori. La poarta Paradisului, păzită de heruvimi, se descoperea slava divină. Aici veneau Adam şi fiii săi să se închine lui Dumnezeu. Aici ei şi-au reînnoit legământul de ascultare faţă de acea Lege pe care au călcat-o, fiind astfel îndepărtaţi din Eden. Când valul de nelegiuire s-a întins asupra pământului şi stricăciunea oamenilor a determinat nimicirea lor prin apele potopului, mâna care sădise Edenul l-a luat de pe pământ. Dar, la reînnoirea finală, când vor fi "un cer nou şi un pământ nou" (Apoc.21,1), el va fi readus pe pământ, mult mai glorios împodobit decât a fost la început. 5:49 Atunci cei ce au păzit poruncile lui Dumnezeu vor respira sub pomul vieţii vitalitatea aceea dătătoare de nemurire; şi, de-a lungul veacurilor nesfârşite, locuitorii lumilor necăzute vor vedea în acea grădină a bucuriei o dovadă a lucrării desăvârşite a creaţiunii lui Dumnezeu, neatinsă de blestemul păcatului, un exemplu de ceea ce ar fi putut deveni pământul, dacă omul ar fi adus la îndeplinire planul glorios al Creatorului. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: