48:1 Cap. 46 - Binecuvântările şi blestemele
48:2 După executarea sentinţei împotriva lui Acan, Iosua a primit porunca de a-i pregăti pentru luptă pe toţi războinicii şi de a porni încă o dată împotriva cetăţii Ai. Puterea lui Dumnezeu a fost cu poporul Său şi curând au ajuns în stăpânirea cetăţii.
48:3 Operaţiile militare au fost întrerupte pentru ca întregul Israel să se consacre unui serviciu divin solemn. Poporul era nerăbdător să se stabilească în Canaan; încă nu aveau case, nici pământ pentru familiile lor, iar pentru a le obţine trebuia să îi izgonească pe canaaniţi; dar lucrul acesta însemnat trebuia încă amânat, atenţia lor fiind atrasă spre o datorie mult mai înaltă.
48:4 Înainte de a lua în stăpânire moştenirea, trebuia să-şi înnoiască legământul de credincioşie faţă de Dumnezeu. În ultimele instrucţiuni date de Moise, se repetase de două ori porunca de a aduna seminţiile la Sihem, pe munţii Ebal şi Garizim, pentru a recunoaşte cu solemnitate Legea lui Dumnezeu. Ca urmare a acestei porunci au părăsit tabăra de la Ghilgal nu numai bărbaţii, ci şi "femeile, copiii şi străinii care mergeau în mijlocul lor" (Iosua 8,30-35) şi au trecut prin ţara vrăjmaşilor lor, prin valea Sihem, aproape de centrul ţării. Cu toate că erau înconjuraţi de inamici încă neizgoniţi, se aflau totuşi în siguranţă sub adăpostul lui Dumnezeu, atât timp cât Îi erau credincioşi. Ca şi pe timpul lui Iacov, "groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care îi înconjurau" (Gen.35,5) şi evreii au rămas nevătămaţi.
48:5 Locul prevăzut pentru acest serviciu divin solemn era sfinţit prin legăturile cu viaţa părinţilor lor. Aici Îi înălţase Avraam lui Iehova cel dintâi altar în ţara Canaan. Aici îşi întinseseră Avraam şi Iacov corturile. Aici cumpărase Iacov ogorul în care seminţiile urmau să îngroape trupul mort al lui Iosif. Tot aici era fântâna pe care Iacov
48:6 o săpase şi stejarul sub care îngropase idolii familiei lui.
48:7 Locul ales era unul dintre cele mai frumoase din întreaga Palestină şi era vrednic de a fi locul unde să se desfăşoare această însemnată şi impunătoare scenă. Între munţii sterpi se întindea ademenitoare valea plăcută cu câmpiile ei verzi împodobite cu flori sălbatice şi, din loc în loc, cu livezi de măslini, udate de apele izvoarelor vii. Ebal şi Garizim, pe cele două laturi ale văii, se apropiau unul de altul, iar partea de jos a lor părea să creeze un amvon natural, aşa încât fiecare cuvânt rostit pe unul din ei era auzit lămurit pe celălalt, în timp ce colinele munţilor ce se trag înapoi oferă loc pentru o adunare numeroasă.
48:8 Potrivit cu instrucţiunile date de Moise, s-a zidit pe muntele Ebal un mare monument din pietre. Pe aceste pietre, acoperite mai întâi cu un strat de tencuială, s-a scris legea - nu numai Cele Zece Porunci vestite pe muntele Sinai şi săpate pe cele două table de piatră, ci şi legile date lui Moise şi scrise de el într-o carte. Lângă acest monument a fost ridicat un altar din pietre necioplite, pe care s-au adus Domnului jertfe. Faptul că altarul a fost aşezat pe muntele Ebal, munte pe care trebuia să fie rostit blestemul, era plin de însemnătate şi arăta că Israel, pentru că se abătuse de la Legea lui Dumnezeu, îşi atrăsese mânia Lui îndreptăţită şi ar fi fost lovit de acest blestem fără întârziere dacă nu ar fi fost ispăşirea Domnului Hristos, reprezentată prin altarul jertfelor.
48:9 Şase seminţii - toate descendente din Lea şi Rahela - au fost aşezate de muntele Garizim; iar cele descendente din roabe, împreună cu Ruben şi Zabulon, s-au rânduit pe muntele Ebal, preoţii împreună cu chivotul Legii rămânând în valea de la mijloc. Printr-un semnal de trâmbiţă s-a vestit tăcerea şi apoi Iosua, în liniştea aceea profundă şi în prezenţa acelei mari adunări, stând lângă chivotul sfânt, a citit binecuvântările care aveau să vină de pe urma ascultării de Legea lui Dumnezeu. Toate seminţiile de pe Garizim au răspuns cu amin. Apoi a citit blestemele şi seminţiile de pe Ebal au rostit şi ele aprobarea lor, mii şi mii de glasuri unindu-se ca glasul unui singur om, într-un răspuns solemn. A urmat apoi citirea Legii lui Dumnezeu şi a rânduielilor şi drepturilor date lor prin Moise.
48:10 Israel primise Legea de pe Sinai direct din gura lui Dumnezeu, iar preceptele ei sfinte, scrise cu însuşi degetul Lui, mai erau
48:11 încă păstrate în chivotul Legii. Acum, au mai fost scrise o dată şi toţi puteau să le citească. Toţi aveau privilegiul să vadă personal condiţiile legământului, pe temeiul căruia puteau să rămână în stăpânirea ţării Canaanului. Toţi trebuia să arate că-şi însuşeau condiţiile legământului şi să-şi dea asentimentul faţă de bine-cuvântările şi blestemele care rezultau de pe urma ţinerii sau lepădării acestora. Legea nu numai că a fost scrisă pe pietrele monumentului ridicat, dar a fost citită personal de Iosua, în auzul întregului Israel. Numai cu puţine săptămâni înainte, Moise dăduse poporului, sub formă de cuvântări, întreaga carte a Deuteronomului, dar Iosua le-a citit acum Legea din nou.
48:12 Citirea Legii a fost ascultată nu numai de bărbaţii din Israel, dar şi de "femei şi copii", deoarece avea mare însemnătate ca şi ei să-şi cunoască datoria. Cu privire la legile Lui, Dumnezeu îi poruncise lui Israel următoarele: "Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri. Să înveţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbiţi despre ele... Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului" (Deut.11,18-21).
48:13 În fiecare al şaptelea an, întreaga Lege trebuia să fie citită în adunarea întregului Israel, după cum poruncise Moise: "La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor, când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. Să strângi poporul, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul" (Deut.31,10-13).
48:14 Satana lucrează fără răgaz şi caută să schimbe cele rostite de Dumnezeu, să orbească mintea şi să întunece înţelegerea şi, în felul acesta, să-i ducă pe oameni la păcat. Din cauza aceasta caută Domnul să le spună aşa de amănunţit şi să lămurească lucrurile atât de bine, încât să nu fie nevoie ca cineva să pornească pe căi greşite. Dumnezeu caută fără încetare să-i atragă pe oameni cu totul sub protecţia Sa, pentru ca Satana să nu poată exercita asupra lor puterea lui înşelătoare şi îngrozitoare. Domnul S-a coborât pentru a vorbi cu însuşi glasul
48:15 Său, pentru a scrie cu însuşi degetul Său oracolele vii. Cuvintele acestea sfinte, toate pline de viaţă şi adevăr măreţ, le-au fost date oamenilor ca o călăuză desăvârşită. Întrucât Satana este hotărât să îndepărteze atenţia oamenilor de la ele şi să abată pe alte căi iubirea faţă de făgăduinţele Domnului şi cerinţele Lui, e nevoie de o sârguinţă şi mai mare pentru a le înrădăcina în minte şi a le întipări în inimă. O mai mare atenţie să fie manifestată de aceia care instruiesc poporul în cele religioase, ca să-i înveţe pe oameni faptele şi învăţăturile istoriei biblice, cum şi avertismentele şi poruncile Domnului. Acestea să fie prezentate într-o vorbire simplă şi adaptată chiar la puterea de pricepere a copiilor. Să fie o parte din obligaţiile pastorilor şi ale părinţilor, de a căuta ca tineretul să fie învăţat în cele ale Sfintelor Scripturi.
48:16 Părinţii pot şi trebuie să-i cointereseze pe copiii lor în diferitele cunoştinţe ce se află pe paginile Sfintelor Scripturi. Dar dacă vor să-i câştige pe fiii şi fiicele lor pentru Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să aibă ei înşişi interes pentru el. Ei trebuie să fie buni cunoscători ai învăţăturilor lui şi să le vorbească despre ele aşa cum a poruncit Dumnezeu lui Israel: "când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula" (Deut.11,19). Aceia care doresc ca fiii şi fiicele lor să-L iubească pe Dumnezeu şi să-L cinstească trebuie să vorbească despre bunătatea Lui, despre slava şi puterea Lui, aşa cum sunt descoperite în Cuvântul Lui şi în lucrările creaţiunii.
48:17 Fiecare capitol, fiecare verset din Biblie este o comunicare făcută de Dumnezeu oamenilor. Trebuie să ne legăm prescripţiile ei ca semn la mâini şi ca fruntarii între ochi. Dacă prescripţiile acestea ar fi studiate şi îndeplinite, poporul lui Dumnezeu, ca şi izraeliţii pe vremuri, ar fi călăuzit ziua de stâlpul de nor, iar noaptea de stâlpul de foc.