47:6 Ascultând porunca divină, Iosua a pus în mişcare oştirea lui Israel. Nu trebuia să se dea nici un atac. Nu aveau altceva de făcut decât să înconjoare cetatea, având în frunte chivotul legământului, iar trâmbiţele trebuia să sune. Întâi veneau luptătorii, un corp de bărbaţi aleşi pentru a cuceri cetatea nu prin iscusinţa şi vitejia lor, ci prin ascultarea de instrucţiunile date de Dumnezeu. Veneau apoi şapte preoţi cu trâmbiţe. După aceştia urma chivotul legământului, îmbrăcat în lumina măririi divine şi purtat de preoţi înveşmântaţi în hainele care arătau sfânta lor slujbă. În sfârşit venea oastea lui Israel, fiecare seminţie sub steagul ei. Astfel era alcătuită procesiunea care înconjura cetatea osândită. În afară de zgomotul paşilor acelei mulţimi numeroase şi de sunetul solemn al trâmbiţelor, care răsuna printre coline şi se revărsa pe uliţele Ierihonului, nu se mai auzea nici un sunet. După terminarea înconjurării, oastea se înapoia în tăcere la corturile ei, iar chivotul legământului era aşezat din nou la locul lui, în cortul întâlnirii.