47:23 a lua cetatea. Fără să aibă asigurarea că Dumnezeu este cu ei, au pornit în grabă atacul. Au înaintat până la porţile cetăţii, dar numai ca să dea piept cu cea mai puternică şi hotărâtă împotrivire. Din cauza numărului şi pregătirilor temeinice ale vrăjmaşilor, atacatorii au fugit în dezordine spre vale, pe coasta abruptă, cuprinşi de panică şi groază. Ei au fost urmăriţi cu furie de canaaniţi, care "i-au urmărit de la poartă... şi i-au bătut la vale". Chiar dacă pierderea a fost mică în ceea ce priveşte numărul, întrucât numai treizeci şi şase de oameni au fost omorâţi, înfrângerea a fost totuşi descurajatoare pentru întreaga adunare. "Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa." Era pentru prima dată când dădeau piept cu canaaniţii în luptă deschisă şi ce se va întâmpla în luptele mari care le stăteau înainte, când apărătorii unei cetăţi mici îi puseseră pe fugă? Iosua a privit rezultatul acesta rău ca pe un semn de neplăcere din partea lui Dumnezeu şi, plin de durere şi presimţiri sumbre, "şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara, înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărână".