47:10 Într-o solemnitate adâncă, oştirea cea mare porni să înconjoare zidurile sortite prăbuşirii. Nu se auzea nici o şoaptă, afară de sunetul cadenţat al paşilor în mare număr şi de răsunetul trâmbiţelor care, din când în când, rupea liniştea zorilor dimineţii. Zidurile masive din piatră rezistentă păreau că sfidează asediul oamenilor. Santinelele de pe ziduri au văzut cu spaimă crescândă că după întâiul înconjur au urmat al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea şi al şaselea. Care putea să fie scopul acestor mişcări misterioase? Ce eveniment nemaipomenit le stătea în faţă? Nu aveau mult de aşteptat. În timp ce se încheia cel de-al şaptelea înconjur, lunga procesiune s-a oprit. Trâmbiţele, care pentru un moment tăcuseră, făcură deodată un zgomot ca un trăsnet, care a făcut să se cutremure chiar pământul. Zidurile solide de piatră, cu turnurile şi crenelurile lor puternice, se clătinară şi se zguduiră din temelii şi căzură cu trosnet la pământ, în ruine. Locuitorii Ierihonului erau paralizaţi de groază, iar cetele lui Israel au intrat şi au luat cetatea în stăpânire.