45:7 În aceeaşi zi, i s-a dat lui Moise porunca: "Suie-te pe... muntele Nebo... şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânirea copiilor lui Israel. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău" (Deut.32,49.50). De multe ori plecase Moise din tabără, supus chemării divine de a sta în legătură cu Domnul; de astă dată însă, trebuia să facă un drum nou şi tainic. Trebuia să meargă pentru a-şi preda viaţa în mâinile Creatorului său. Moise ştia că trebuie să moară singur; nici unui prieten pământesc nu-i era îngăduit să-i slujească în ceasurile de pe urmă. Scenele viitoare erau învăluite în mare taină şi solemnitate şi inima lui se zbătea, dându-se înapoi din faţa lor. Cea mai grea încercare pentru el era despărţirea de poporul grijii şi iubirii sale - poporul cu care îşi unise viaţa şi interesele atâta timp. Dar învăţase să se încreadă în Dumnezeu şi, cu credinţă necondiţionată, s-a predat împreună cu poporul, iubirii şi îndurării Sale. Pentru ultima dată Moise a stat în adunarea poporului.