45:40 Dacă viaţa lui nu ar fi fost pătată de acel unic păcat, săvârşit atunci când a întârziat să-i dea cinste lui Dumnezeu pentru apa scoasă din stâncă la Cades, Moise ar fi putut intra în ţara făgăduită şi ar fi fost proslăvit fără să vadă moartea. Dar nu trebuia să rămână multă vreme în mormânt. Domnul Isus Însuşi împreună cu îngerii care l-au îngropat s-au coborât din cer ca să-l cheme afară pe sfântul care dormea. Satana tresăltase de bucurie când izbutise să-l determine pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu şi să-l aducă sub puterea morţii. Marele vrăjmaş susţinea că sentinţa divină - "ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce" (Gen.3,19) - îi dădea stăpânire asupra morţilor. Puterea mormântului nu fusese niciodată înfrântă până atunci şi, de aceea, el îi pretindea pe toţi cei care se odihneau în mormânt, ca fiind robii săi, ce nu puteau fi eliberaţi din închisoarea întunecată.