42:6 Balaam fusese cândva un om bun şi un profet al lui Dumnezeu; dar decăzuse şi se lăsase pradă lăcomiei după avere; cu toate acestea, el încă mai mărturisea a fi slujitor al Celui Prea Înalt. El nu era în necunoştinţă de tot ce făcuse Dumnezeu pentru Israel şi, când trimişii şi-au făcut cunoscută solia, el ştia prea bine că era de datoria lui să refuze darurile lui Balac şi să le dea drumul solilor să plece. Dar el şi-a îngăduit să se joace cu ispita şi le-a poruncit solilor să rămână peste noapte la el, spunând că nu poate da un răspuns hotărât până nu va fi cerut sfat de la Domnul. Balaam ştia că blestemul lui nu poate face nici un rău lui Israel. Dumnezeu era de partea lor şi, atâta vreme cât ei Îi rămâneau credincioşi, nici o putere vrăjmaşă, pământească sau demonică, nu era în stare să le facă vreun rău. Dar mândria sa a fost măgulită de cuvintele solilor, când i-au spus: "Pe cine binecuvântezi este binecuvântat şi pe cine blestemi este blestemat". A fost ispitit de darurile cele scumpe şi de perspectiva locurilor de frunte ce i se făgăduiau; acestea au trezit lăcomia sa. Astfel, cu lăcomie, el a primit comorile oferite şi, în timp ce mărturisea o strictă ascultare de voinţa lui Dumnezeu, a încercat să se conformeze dorinţelor lui Balac.