40:31 în locuri uscate şi fără apă." (Deut.8,15). În fiecare zi a călătoriilor lor fuseseră păziţi printr-o minune a milostivirii divine. Pe tot drumul pe care îi călăuzise Dumnezeu, au găsit apă ca să-i învioreze pe cei însetaţi, pâine din cer ca să-şi astâmpere foamea, pace şi siguranţă sub norul umbros în timpul zilei şi stâlpul de foc în timpul nopţii. Îngerii i-au ajutat în timp ce urcau înălţimile stâncoase sau potecile gloduroase ale pustiei. Cu toate greutăţile pe care le înduraseră, nimeni nu era slăbit în rândurile lor. Picioarele nu li se umflaseră în lungile lor călătorii şi nici hainele nu se învechiseră pe ei... Dumnezeu făcuse ca fiarele sălbatice şi şerpii veninoşi din păduri şi pustie să asculte de ei. Şi acum, când, cu toate aceste dovezi de iubire din partea Lui, poporul încă stăruia să se mai plângă, Dumnezeu voia să tragă la o parte mâna Sa apărătoare, până vor ajunge să preţuiască purtarea Lui de grijă plină de milă şi se vor întoarce la El cu căinţă şi umilinţă.