40:28 În timp ce îşi urmau călătoria spre miazăzi, drumul lor trecea printr-o vale fierbinte, nisipoasă, lipsită de orice umbră şi de orice plantă. Drumul părea lun''g şi greu şi ei sufereau de oboseală şi sete. Din nou n-au fost în stare să suporte încercarea credinţei şi a răbdării. Prin faptul că priveau mereu la partea întunecoasă a experienţei lor, ei se despărţeau mai mult şi tot mai mult de Dumnezeu. Ei pierduseră din vedere faptul că, dacă n-ar fi murmurat atunci când n-au mai avut apă la Cadeş, ar fi fost cruţaţi de drumul în jurul Edomului. Dumnezeu avusese planuri mai bune pentru ei. Inimile lor ar fi trebuit să fie pline de recunoştinţă faţă de Acela care pedepsise atât de blând păcatele lor. În loc de a face acest lucru, ei îşi închipuiau că, dacă Dumnezeu şi Moise nu s-ar fi împotrivit, ei ar fi fost până acum stăpâni pe pământul făgăduit. După ce au intrat singuri în greutăţi, făcându-şi singuri viaţa mai grea decât dorise Dumnezeu, acum aruncau asupra Lui vina necazurilor lor. În felul acesta, nutreau gânduri rele în inimă cu privire la felul în care Dumnezeu Se purta cu ei şi, în cele din urmă, au ajuns să fie nemulţumiţi de orice. Egiptul li se părea mai luminos şi mai vrednic de dorit decât ţara către care-i conducea Dumnezeu.