40:11 Strămoşii lui Edom şi ai izraeliţilor fuseseră fraţi şi între ei trebuia să domnească iubirea şi prietenia frăţească. Izraeliţilor le era interzis să se răzbune atunci sau mai târziu pentru jignirea pe care le-o aduseseră prin refuzul de a le îngădui să treacă prin ţara lor. Ei nu trebuia să se aştepte să ia în stăpânire vreo parte din ţinutul Edom. Chiar dacă izraeliţii formau poporul ales şi binecuvântat al lui Dumnezeu, ei trebuia să ţină seama de opreliştile pe care El le punea înaintea lor. Dumnezeu le făgăduise o ţară foarte frumoasă; dar nu trebuia să-şi închipuie că numai ei aveau dreptul să locuiască pe pământ şi să înceapă să-i alunge pe toţi ceilalţi. Li se poruncise ca în toate legăturile lor cu edomiţii să se ferească să le facă vreo nedreptate. Trebuia să cadă la înţelegere prin bună învoială cu ei, să cumpere toate câte le trebuia de-ale mâncării şi tot ce luau să plătească fără întârziere. Pentru ca Israel să se încreadă şi mai mult în Dumnezeu şi să asculte de cuvântul Lui, i s-a reamintit: "Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi n-ai dus lipsă de nimic." (Deut.2,7). Ei nu depindeau de edomiţi, deoarece aveau un Dumnezeu care era bogat în mijloace pentru a le veni în ajutor. Ei nu trebuia să caute să scoată de la ei nici prin putere, nici prin viclenie, ceva ce nu era al lor, ci, în toată purtarea lor, trebuia să pună în aplicare principiul legii divine: "Să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi".