4:28 Locuitorilor Edenului le-a fost încredinţată grija grădinii, "ca s-o lucreze şi s-o păzească" (Gen.2,15). Ocupaţia lor nu era obositoare, ci plăcută şi reconfortantă. Munca a fost dată de Dumnezeu ca o binecuvântare pentru om, să-i ocupe mintea, să-i întărească corpul şi să-i dezvolte capacităţile. În activitatea intelectuală şi fizică, Adam a găsit una dintre cele mai înalte plăceri ale existenţei sale sfinte. Şi atunci când, ca urmare a neascultării sale, el a fost îndepărtat din frumosul său cămin şi obligat să se lupte cu ariditatea pământului ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele, chiar această muncă, deşi cu totul diferită de ocupaţia plăcută din grădina Edenului, era un scut împotriva ispitei şi un izvor de fericire. Cei care consideră munca un blestem, chiar dacă ea este însoţită de oboseală şi durere, greşesc. Adesea, cei bogaţi privesc în jos cu dispreţ la clasa muncitoare, dar faptul acesta este în totul în opoziţie cu planul lui Dumnezeu în crearea omului. Ce sunt oare toate averile pe care cel mai avut om le are, în comparaţie cu moştenirea dată nobilului Adam? Şi cu toate acestea, Adam nu trebuia să fie leneş. Creatorul nostru, care ştie ce este spre binele şi fericirea omului, i-a stabilit lui Adam lucrarea pe care o avea de făcut. Adevărata bucurie a vieţii este aflată numai de bărbaţii şi femeile care muncesc. Îngerii sunt lucrători sârguincioşi; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu în slujba fiilor oamenilor. Creatorul n-a pregătit nici un loc pentru indolenta practică a leneviei.