39:27 De fiecare dată când venea câte o împrejurare mai grea sau treceau printr-o încercare, izraeliţii erau gata să-l învinovăţească pe Moise că i-a scos din Egipt, ca şi când Dumnezeu n-ar fi avut nimic de a face cu această problemă. În tot timpul călătoriilor lor, atunci când se plângeau de greutăţile drumului şi cârteau împotriva conducătorilor lor, Moise le spunea: "Nemulţumirile voastre se îndreaptă împotriva lui Dumnezeu. Nu eu, ci El v-a eliberat". Dar cuvintele pripite rostite în faţa stâncii, "vom putea noi oare să vă scoatem apă?", erau de fapt o recunoaştere a acuzaţiilor lor, întărindu-i astfel în necredinţă şi îndreptăţindu-le cârtirile. Domnul voia să îndepărteze pentru totdeauna gândul acesta din mintea lor, neîngăduindu-i lui Moise să intre în ţara făgăduită. În aceasta aveau dovada de netăgăduit că nu Moise era conducătorul lor, ci Îngerul cel puternic, despre care Domnul a spus: "Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă la locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui ... căci Numele Meu este în El" (Exod 23,20-21).