39:10 Isaia Îl descrie ca fiind "Stânca veacurilor" şi ca "umbra unei stânci mari într-un pământ ars de soare" (Isaia 26,4; 32,2). Tot el ne prezintă făgăduinţa preţioasă ce face să aducă în mod viu în minte izvorul de apă vie ce a curs pentru Israel: "Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi". "Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat". "Căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie". Este adresată invitaţia: "Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape" (Isaia 41,17; 44,3; 35,6; 55,1). Şi în paginile de încheiere ale Cuvântului Sfânt, se face auzită invitaţia aceasta. Râul de apă al vieţii, "limpede ca şi cristalul", porneşte de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului; şi chemarea harului răsună de-a lungul veacurilor: "Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată" (Apocalips 22,17).