38:10 va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea" (Exod 21,17). Dar nu se prevăzuse nimic cu privire la un astfel de caz. Atât de grozavă era nelegiuirea, încât s-a crezut că este necesar să se ceară, în mod deosebit, sfat de la Dumnezeu. Omul a fost închis până când avea să fie cunoscută voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi a rostit sentinţa - după cele spuse de Dumnezeu, cel ce hulise trebuia să fie scos afară din tabără şi ucis cu pietre. Cei care fuseseră de faţă când s-a săvârşit păcatul şi-au pus mâinile pe capul său, mărturisind astfel în mod solemn că învinuirea ce i se aducea era dreaptă. Apoi, tot ei au fost aceia care au aruncat primele pietre, iar cei care erau de faţă au luat şi ei parte după aceea la executarea sentinţei.