36:12 "Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe; şi poporul a plâns în noaptea aceea". Curând a urmat revoltă şi nesupunere făţişă; deoarece Satana ajunsese să aibă deplina stăpânire, iar poporul se părea că-şi pierduse raţiunea. Îi blestemau pe Moise şi Aaron, uitând că Dumnezeu auzea vorbirea lor rea şi că, învăluit în stâlpul de nor, Îngerul prezenţei Sale era martor al revărsării teribile a mâniei lor. În amărăciunea lor, au strigat: "De ce n-a lăsat Domnul să fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n-a lăsat Domnul să fi murit noi în pustia aceasta?" Atunci simţămintele inimii lor s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu: "Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?" Şi şi-au zis unii altora: "Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt". În felul acesta, îl acuzau nu numai pe Moise, ci şi pe Dumnezeu Însuşi de înşelăciune, că le-ar fi făgăduit o ţară pe care nu erau în stare s-o ia în stăpânire. Ei au mers până acolo, încât să numească un conducător care să-i ducă înapoi în ţara suferinţelor şi robiei de care fuseseră scăpaţi prin braţul tare al Celui atotputernic.