35:25 Dar răul a ajuns în curând mai mare ca înainte. În loc să-i facă pe supravieţuitori umiliţi şi pocăiţi, pedeapsa aceasta teribilă părea că n-a făcut altceva decât să sporească şi mai mult cârtirile lor. Pretutindeni, poporul se aduna la intrarea corturilor, plângând şi văitându-se. "Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit pofta, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: 'Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştii pe care îi mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi usturoi. Acum, ni s-a uscat sufletul; nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta'". În felul acesta, ei îşi manifestau nemulţumirea faţă de hrana ce le era dată de Creatorul lor. Totuşi ei aveau dovezi neîntrerupte că ea era corespunzătoare nevoilor lor, căci, cu toate greutăţile pe care le îndurau, nu era nici un suferind în toate seminţiile lui Israel.