32:45 transferat asupra sanctuarului. Prin aducerea sângelui ca jertfă, păcătosul recunoştea autoritatea Legii, îşi mărturisea vinovăţia nelegiuirii şi credinţa în Domnul Hristos, care trebuia să ridice păcatele lumii, dar nu era cu totul eliberat de condamnarea Legii. În Ziua ispăşirii, marele preot, după ce aducea o jertfă pentru adunarea lui Israel, mergea în locul prea sfânt cu sângele jertfei şi stropea din el asupra capacului ispăşirii, deasupra tablelor Legii. În felul acesta, cerinţele Legii, care cerea viaţa păcătosului, erau satisfăcute. Apoi, în calitatea sa de mijlocitor, marele preot lua păcatele asupra sa şi, ieşind din sanctuar, ducea cu sine povara vinovăţiei poporului Israel. La uşa tabernacolului, îşi punea mâinile pe capul ţapului de trimis şi mărturisea asupra lui "toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege, cu care au păcătuit ei", punându-le "pe capul ţapului". Iar când ţapul care purta păcatele acestea era trimis în pustie, se socotea că, o dată cu el, şi aceste păcate au fost depărtate pentru totdeauna de la popor. Aceasta a fost slujba săvârşită drept "chipul şi umbra lucrurilor cereşti" (Evrei 8,5).