32:40 (Leviticul 10,17). Ambele ceremonii simbolizau transferarea păcatului de la cel ce se pocăia, asupra sanctuarului. Aceasta era lucrarea ce se săvârşea zilnic, zi după zi, în tot cursul anului. Păcatele lui Israel fiind astfel transferate asupra sanctuarului, sfântul locaş era mânjit şi devenea necesară o lucrare specială pentru înlăturarea păcatelor. Dumnezeu a poruncit să se facă ispăşire pentru fiecare dintre cele două despărţituri ale sanctuarului, ca şi pentru altar, pentru ca "să-l cureţe şi să-l sfinţească de toate necurăţiile copiilor lui Israel" (Lev.16,19).